Roșia Nostalgică

Despre localitatea/fenomenul „ROȘIA MONTANĂ” mi-am exprimat punctul de vedere tot aici, pe acest blog: https://teodorpantea.blogspot.com/2022/03/aur-mat.html
Ceea ce am văzut acolo cu ocazia frecventelor mele vizite, precum și cele văzute/aflate din presă, m-au convins că nu voi putea niciodată exprima în cuvinte tot ceea ce se întâmplă acolo, analizat prin prisma propriilor percepții, cu sentimental stanjenitor că, probabil, nu am ințeles pe de-a ‘ntregul acea crăncenă realitate, a condamnării la pieire și fără vreo vină clar conturată, a unei localități cu un farmec aparte și cu o personalitate fără egal.
Despre impardonabila „vină” a localității de-a sta, pre voia aleatorie a Domnului, pe un zăcământ de aur și alte „pământuri” valoroase, am vorbit în postarea mai sus amintită. Am considerat/înțeles că oricâte fotografii aș face în acel loc aproape ireal prin ineditul lui, ele nu vor fi suficiente pentru a-mi descrie în totalitate reacția firescă (zic eu...) de respingere, URĂ și oroare față de acest pol al jafului asupra esenței valorice a ținutului, aurul (și nu numai...), în care, fără voia mea viețuiesc ca nefericit rezident, pseudo-calitate în care devin martor, fără voia mea, la o MONSTRUOZITATE!!! Monstruozitate, pentru că goana perfidă dupa acea „esență valorică” aflată în subsol ignoră, în cel mai meschin mod, esența valorică infinit mai mare, aflata la lumina zilei!!
Entropia își are algoritmii ei, simplificați grafic la cunoscuta curbă a lui Gauss, prin care se pot calcula cu (aproximativă...) precizie etapele degradarii unei entități-sistem, de la Atom la Univers, fiecare etape definite în termeni temporal-dinamici, de la fracțiunile de secundă, la timpii astronomici, aparent infiniți.
Dar când devine vorba de distrugerea voită a unei entități, țintă a unor interese oribil-umane nedezvăluite „prostimii”, ecuațiile entropo-degradării devin, pe cât de aparent, pe atât de meșteșiugit induse, mult mai alambicate, mai încâlcite, mai voit-țintit-ramificate, pentru a nu fi pricepute decât de cine le trage foloasele. Soluțiile lor însă se dovedesc neașteptat de simple, de păguboase, de dezastruoase, iar timpii de dezvăluire a lor se scurtează după anumite dorinți, atunci când sunt „calculate” de cine trebuie.
Roșia Montană e locul în care toate cele gândite de mine mai sus își găsesc cruda ilustrare înspre/dinspre realitate construind, în sinea mea, un edificiu de îndoieli, frustrări, ambiguități, strigăte de revoltă, deziluzii...
Am dorit o revenire la Roșia Montană în vara lui 2021, cu senzația că, din punctul meu de vedere, toate cele ce definesc „edificiul” de mai sus desigur, prin prisma percepțiile mele limitate, au atins un liman dincolo de la care nu mai aștept să descopăr nimic referitor la aceasta localitate. Să fie oare ultima mea vizită??!! Poate că îmi voi schimba gândurile după această postare și după ce voi fi luat contact cu opiniile altora, din care voi desluși idei/percepții/abordări noi!!
Am revenit pregătit cu un aparat „vintage” AGFA Billy 6 x 9 cm (cu burduf) și cu câteva filme Profi Line Classic FOMAPAN 100, cu un trepied de modă veche și cu un exponometru Sverdlovsk 4. Am fotografiat locurile odinioară imortalizate pe aparate mai „fițoase”, mai contemporane, mai... digitale. Am developat filmele și le-am scanat... apoi le-am procesat... arhivat... denumit!! Voiam să fie o transcedere imaginară înspre trecutul localității, pe când nu bănuia umbra decrepitudinii entropic-controlate ce i se ivea la orizont.
Mă îndoiesc să fi reușit întru totul!!