Roșia Nostalgică

Despre localitatea/fenomenul „ROȘIA MONTANĂ” mi-am exprimat punctul de vedere tot aici, pe acest blog: https://teodorpantea.blogspot.com/2022/03/aur-mat.html
Ceea ce am văzut acolo cu ocazia frecventelor mele vizite, precum și cele văzute/aflate din presă, m-au convins că nu voi putea niciodată exprima în cuvinte tot ceea ce se întâmplă acolo, analizat prin prisma propriilor percepții, cu sentimental stanjenitor că, probabil, nu am ințeles pe de-a ‘ntregul acea crăncenă realitate, a condamnării la pieire și fără vreo vină clar conturată, a unei localități cu un farmec aparte și cu o personalitate fără egal.
Despre impardonabila „vină” a localității de-a sta, pre voia aleatorie a Domnului, pe un zăcământ de aur și alte „pământuri” valoroase, am vorbit în postarea mai sus amintită. Am considerat/înțeles că oricâte fotografii aș face în acel loc aproape ireal prin ineditul lui, ele nu vor fi suficiente pentru a-mi descrie în totalitate reacția firescă (zic eu...) de respingere, URĂ și oroare față de acest pol al jafului asupra esenței valorice a ținutului, aurul (și nu numai...), în care, fără voia mea viețuiesc ca nefericit rezident, pseudo-calitate în care devin martor, fără voia mea, la o MONSTRUOZITATE!!! Monstruozitate, pentru că goana perfidă dupa acea „esență valorică” aflată în subsol ignoră, în cel mai meschin mod, esența valorică infinit mai mare, aflata la lumina zilei!!
Entropia își are algoritmii ei, simplificați grafic la cunoscuta curbă a lui Gauss, prin care se pot calcula cu (aproximativă...) precizie etapele degradarii unei entități-sistem, de la Atom la Univers, fiecare etape definite în termeni temporal-dinamici, de la fracțiunile de secundă, la timpii astronomici, aparent infiniți.
Dar când devine vorba de distrugerea voită a unei entități, țintă a unor interese oribil-umane nedezvăluite „prostimii”, ecuațiile entropo-degradării devin, pe cât de aparent, pe atât de meșteșiugit induse, mult mai alambicate, mai încâlcite, mai voit-țintit-ramificate, pentru a nu fi pricepute decât de cine le trage foloasele. Soluțiile lor însă se dovedesc neașteptat de simple, de păguboase, de dezastruoase, iar timpii de dezvăluire a lor se scurtează după anumite dorinți, atunci când sunt „calculate” de cine trebuie.
Roșia Montană e locul în care toate cele gândite de mine mai sus își găsesc cruda ilustrare înspre/dinspre realitate construind, în sinea mea, un edificiu de îndoieli, frustrări, ambiguități, strigăte de revoltă, deziluzii...
Am dorit o revenire la Roșia Montană în vara lui 2021, cu senzația că, din punctul meu de vedere, toate cele ce definesc „edificiul” de mai sus desigur, prin prisma percepțiile mele limitate, au atins un liman dincolo de la care nu mai aștept să descopăr nimic referitor la aceasta localitate. Să fie oare ultima mea vizită??!! Poate că îmi voi schimba gândurile după această postare și după ce voi fi luat contact cu opiniile altora, din care voi desluși idei/percepții/abordări noi!!
Am revenit pregătit cu un aparat „vintage” AGFA Billy 6 x 9 cm (cu burduf) și cu câteva filme Profi Line Classic FOMAPAN 100, cu un trepied de modă veche și cu un exponometru Sverdlovsk 4. Am fotografiat locurile odinioară imortalizate pe aparate mai „fițoase”, mai contemporane, mai... digitale. Am developat filmele și le-am scanat... apoi le-am procesat... arhivat... denumit!! Voiam să fie o transcedere imaginară înspre trecutul localității, pe când nu bănuia umbra decrepitudinii entropic-controlate ce i se ivea la orizont.
Mă îndoiesc să fi reușit întru totul!!

Prater et circenses

Am cedat de câteva ori tentației de-a mă înscrie la excursii cu autocarul, cu felurite grupuri aleator alcătuite din cele mai diverse personaje, fiecare atrase de câte ceva din cele afișate de organizatorul dornic de a-și face oferta cât mai atractivă, pentru cei mai diverși participanți plătitori.

Am fost adesea terorizat de tendința/regula de-a fi dus cu alaiul turistic, cu ghidul în frunte cu steag în mână și, mai nou, cu sistemele sofisticate prin care turiștii afluiți cuminți, precum puii după cloșcă în urma-i, îi pot asculta în căști, explicațiile mai mult sau mai puțin documentate.

Am ajuns să mă conving că probabilitatea ca în orice grup turistic să NU se strecoare și câte un idiot care strică toată atmosfera și, de multe ori, chiar dă peste cap programul tuturor, e infimă!! De fiecare dată am avut parte de câte un asemenea ”specimen”, fapt ce mă face să mă decid mai greu spre o altă excursie de acest fel.

Pe de altă parte, organizatorii își ticluiesc itinerariile înspre obiective de larg interes, cât mai comerciale cu putință, cu renume mai mult sau mai puțin meritat, dar despre care sunt convinși că au ”magnet” la gloată. Astfel, parte fiind și eu dintr-un grup înscris un itinerar italian, am ajuns la Verona unde am parcurs în galop centrul orașului, am trecut tangențial pe lângă Arene (ce concert magnific a avut Deep Purple acolo în 2018, e greu de imaginat!!! https://www.youtube.com/watch?v=UIXQrIWd_Ow), pentru ca să ajungem la frecția numită ”Casa Julietei” o chestie despre care se știe că e contrafacută, cu balcon cu tot, pentru simplul motiv de a atinge țâța de bronz a unei statui de la fața locului, lustruită deja de miile de ”palpări”, rod al unui nestăvilit ”efect de turmă”, și pentru a scrijela tot felul de vorbe de duh pe un cearshaf schimbat periodic.

Postarea aceasta se referă însă la un ”trip” la Viena unde, după vizitarea palatului Schönbrunn, puteam opta pentru gradina zoologică sau pentru muzeul de trăsuri din vecinătate. Cum nu agreez grădinile zoologice, am optat pentru varianta a doua…

După toate acestea grupul s-a reunit și am mers la Prater. Eram semi-curios să vizitez acest așezămînt așa că m-am lăsat purtat de val dincolo de porțile acestuia. Din ce-am văzut acolo, m-au marcat figurinele din prezenta postare… și cam atât!! În rest… ”Prater et circenses”!! 

=========================

Prater and circenses
There were several times when I gave in to the temptation of signing up for bus trips, joining various random groups made up of the most diverse individuals, each and every one attracted by some of the items displayed by the organizer eager to make his offer as attractive as possible for the diverse paying participants.
I have often been terrified of the tendency/rule of being included in those tourist processions, with their guides at the head, flag in hand, or, more recently, with their sophisticated systems by which the disciplined tourists, such as chickens following a mother hen, wearing headphones, can listen to more or less documented explanations.
I have come to believe that the probability that in any tourist group there will NOT sneak in at least ONE idiot to spoil the whole atmosphere and, quite often, even upset everyone's schedule, is infinitesimal!! Each time I met such a "specimen", which makes it harder for me to decide on another trip of this kind.
On the other hand, the organizers cook up their itineraries such as to include objectives of wide interest, as commercial as possible, with a more or less deserved reputation, but which they are convinced are kind of ”catchy” with the crowd.
Thus, being part of a group registered in an Italian itinerary, I arrived in Verona where I galloped through the city center and passed tangentially past the Arena (What a magnificent concert Deep Purple held there in 2018 is hard to imagine! https://www.youtube.com/watch?v=UIXQrIWd_Ow),  to finally get to the fake building called "Juliet's House", known to be counterfeited, together with its famous balcony, for the simple reason of touching the bronze breasts of the local statue, already polished by thousands of "palpations", the fruit of an unstoppable "herd effect", and of writing all sorts of words of wisdom on a periodically changed sheet.
However, this post refers to a "trip" to Vienna where, after the Schönbrunn Palace tour, I could choose to visit either the zoo or the nearby carriage museum. Since I don't like zoos, I opted for the latter …
After all these, the group got together again and went to see the Prater. I was half-curious to visit this settlement, so I let myself be carried away by the wave beyond its gates.

Of everything I saw there, I was impressed by the figurines in this post… and that's all about it!! The rest is … "Prater et circenses"!!

Phantoms' Residence

Prima și, deocamdată, ultima mea vizită la ruinele castelului de la Bonțida m-a lăsat cu o amintire inconfortabilă și cu sentimente pe măsură. Ar putea fi o addénda la cele spuse de mine tot aici: https://teodorpantea.blogspot.com/2020/01/castele.html
Dacă atunci mă refeream la un castel păstrat integral și transformat în obiectiv turistic (aspecte pe care le-am evitat în seria de fotografii de acolo...), ruinele de la Bonțida mi-au inspirat titlul prezentei postari, mai ales că am auzit de alte asemenea "așezăminte" similare, bântuite. La Bonțida nu am avut parte de "întâlniri de gradul trei" cu aceste entități vag definite/descrise și de puțini întâlnite dar ceva îmi sugera un posibil sălaș al lor. Un ecou din strafundurile unor epoci demult apuse și imposibil de retrăit. Ruinele sunt mai... "autentice" decât o eventuală restaurare a lor!!
Nu pot decât să închei printr-o glumă auzită demult la radio:

Cineva întreaba niște lucrători:  "Ce faceți voi aici?!" Răspuns (prin vocea inconfundabilă a lui Horia Căciulescu): "Construim ruine pentru turiști!!"

=======================================

My first and, for the time being, my last visit to the ruins of the castle in Bonțida left me with an uncomfortable memory and feelings to match it. It could be an addendum to what I also said here: https://teodorpantea.blogspot.com/2020/01/castele.html

If at that time I was referring to a castle kept intact and turned into a tourist attraction (aspects that I avoided in the series of photos I took there ...), the ruins of Bonțida inspired the title of the present post, especially since I heard of other such similar, haunted "settlements." At Bonțida I did not experience any "close encounters of the third kind" with any of those vaguely defined / described entities met by just a few, but something suggested the place could be their possible dwelling. An echo from the depths of a bygone, impossible to re-live era. The ruins are more ... "authentic" than a possible restoration of them!!

I can only conclude with a long-ago-heard joke on the radio: Someone sees some labourers at work and asks them: "What are you doing here ?!" Answer (through the unmistakable voice of Horia Căciulescu, a famous Romanian comedian): "We are building ruins for tourists!!”.