La pomul laudat...

La pomul lăudat...

“Gioconda se mărită, e nuntă-n cartier”, un refren pueril, de prin anii ’60, cântat nu mai știu de cine… Nu are importanță!!
După mai multe contacte cu marea pictură italiană, avute de mine prin “firimituri”, pe la anumite muzee în care am avut fericirea să ajung (mă rog, nu sunt chiar “firimituri” “Madona Sixtină” de Rafael, la Zwinger, în Dresda, “Dama cu Hermina”, de Leonardo, la Muzeul Czartoryski, în Cracovia sau “Cina cea de Taina”, tot de Leonardo, la Santa Maria delle Grazie din Milano...), am putut a mă cufunda complet în această unică pictură la Muzeul Vaticanului din Roma și la Galeriile Ufizzi și la Palazzo Pitti, ambele din Florenza. Apoi, în luna mai anul acesta, la Louvre, în Paris, într-o trecere prin secțiunea de pictură clasică italiană, unde m-am convins, o dată în plus, de universalitatea și măreția picturii italiene și de multitudinea pictorilor unici prin talent, forță și unicitatea exprimării artistice!!
Peste tot erau săgeți cu poza Giocondei (Mona Lisa) ce trimiteau, printr-o parafrază la paradigma latinească, cu toate drumurile ce duc la Roma, spre sala unde vestita capodoperă era expusă!!
Ca să fiu în ton cu moda de mult știută și constatată la fața locului, nu am vrut a face notă discordantă și, după vizitarea secțiunii italine, mi-am îndreptat pașii spre sala cu pricina, dar nu înainte de a-mi pune fireasca întrebare, rezultat al unei nedumeriri mai vechi: oare de ce, într-un univers pictural atât de vast și de plin de capodopere și genii, taman aceasta pictură a devenit un “nec plus ultra”, peste care s-a împământenit opinia că nu a trecut nimeni… De unde această aureolă a perfecțiunii??!! Aș dori să nu fiu înțeles greșit cum că eu, un minuscul și neînsemnat specimen uman, aș nega valoarea artistică și simbolică a acestei CAPODOPERE!!! Am citit comentarii și eseuri despre ea, am văzut filme documentare!! Sunt în temă!! Dar repet întrebarea mea retorică: DE CE TOCMAI GIOCONDA/MONA LISA??!!
Convins că nu voi afla taman atunci răspunsul la această întrebare, am ajuns în sala cu pricina, una de mari dimensiuni, ce găzduia doar această faimoasă pictură!!
În fața ei, printr-o structură de piloni crestați la partea superioară, unde cerberii ridicau/coborau panglici delimitatoare de zone doar de ei știute, constând din vreo trei semicercuri de apropiere de pictură, era o buluceală de vizitatori de toate culorile, dornici să treacă prin “granițele” stabilite de cerberi, doar pentru a se fotografia cu pictura, aflată undeva la vreo 5-7 metri în spate!! Răcnetele cerberilor: “Just one photo, please!!!” anulau un eventual răgaz de-a contempla pictura aflată, oricum, la suficientă distanță pentru a-ți face o impresie reală și de-a medita în fața ei, vreo câteva minute...
Am observant că majoritatea vizitatorilor se mulțumeau cu stupida fotografie și fugeau iute, lasând locul altora, la îndemnul gutural al cerberilor!!
Văzând că nu mă pot apropia de pictură, am strigat în gura mare, peste umerii altora, ceva de genul: “Ce să facem noi cei ce vrem să vedem pictură și nu ne interesează <<these stupid photographs>>??!!” Ca răspuns, panglicile s-au ridicat în fața mea și m-am apropiat de pictură, la o distanță de la care nu-mi puteam face o idee (pictura e destul de mică…), pentru a o vedea dincolo de un geam din sticlă, în care se oglindeau niște schele aflate în partea opusă!! Am văzut-o… n-am văzut-o, încă nu știu de-a binelea!!
Un nou răcnet al cerberilor (nu adresat neapărat mie, în mod explicit…) “Just one photo, please!!!”, m-a făcut să înțeleg că stingheream valul de amatori doar de fotografia lângă “Coana Mona” și mi-am grăbit pașii spre ieșire.
Unele “guri rele” sau “după cum spun cei ce știu” precum bine spuse fabulierul Pánn Ántál, pictura are câteva cópii fidele ce sunt expuse pe rând, pentru protejarea originalului de ochii, respirația, flash-urile, sudoarea și flatulațiile naivilor vizitatori. Câne să fiu dacă EU știu ce am văzut!!!
Nu am putut descifra și înțelege ceea ce este, îndeobște denumit “enigmaticul zâmbet” al Giocondei!!
Dar, în modul și răgazul în care am putut vedea faimosul portret, “enigmaticul zâmbet” mi s-a părut, mai degrabă, un rânjet sarcastic adresat spectacolului grotesc al gloatei de "vizitatori" !!
“Gioconda se mărită, e nuntă-n cartier, aflați că eu de mâine, nu mai sunt cavaler” Așa se termină acel cânticel caraghios... Mda, îmi amintesc acum, era cântat de un oarecare Ștefan Bănică...

Elegie la Notre Dame

Elegie la Notre Dame

Odată ce am aflat că voi avea avea o expozitie personală în mirificul Paris, începusem să-mi fac planuri despre ce voi vizita acolo. Pe un loc fruntaș era Catedrala Notre Dame, pe care doream s-o vizitez încă din primele zile.

Auzisem atâtea despre ea, văzusem filme documentare și, mai ales, neuitatul film artistic Notre Dame de Paris, cu stralucitoarea Gina Lollobrigida, una dintre cele mai fascinante femei a tuturor timpurilor!!

Nu trece însă mult timp și, într-o seară, mass-media începe să vuiască anunțând ceva incredibil!! ARDE NOTRE DAME!!! Toată lumea ascultă și/sau privește înmărmurită, nevenindu-i a crede cum un imens, monstrous și necruțător “balaur de foc” mistue măreațul și unicul edificiu, simbol al Parisului!!

Am auzit multe despre acest tragic eveniment, inclusiv unele păreri că totul ar fi fost facut de “mâna de om” și pun în cuvenitele ghilimele, deoarece doar om nu putea fi acela care a fost (eventual…) înstare  de așa ceva!! Și totuși, argumentele în acest sens, par credibile… Focul a ars într-o anumită zonă de ordinul orelor, până a se extinde!!

Acoperișul este făcut scrum și un turn se prăbușește implacabil răpus de iadul de foc, însoțit de stigătele disperate ale privitorilor. Din fericire, chiar dacă surprinzator de tarziu, își fac apariția pompierii parizieni care, în ceasul al 12-lea, împiedică un dezastru general!! Dar un dezastru, oricum, imens și care se va dovedi, cu toate eforturile de restaurare, iremediabil în totalitate!!

Există estimări de realizare a acestui deziderat în șase ani!! Dea Domnu, că e vorba de unul din lăcașurile Lui de top și ar fi cazul să contribuie cu oarece har divin din mare mila și puterea Lui!!!! Dar iată ce citesc eu în presa autohtona taman când aștern  prezentele rânduri: http://www.ziare.com/international/incendiu-notre-dame/doar-10-la-suta-din-donatiile-promise-catedralei-notre-dame-au-si-fost-facute-sambata-are-loc-prima-liturghie-de-dupa-incendiu-1565470

Exista idei de restaurare conform cărora acoperișul ar trebui reconstruit sub forma unei imense sere, care să permita patrunderea mai abundentă a luminii naturale… Fiat Lux!! (probabil un nou model de automobil lansat de firma italiană…) Unii mai șugubeți propun construirea unui minaret în locul turnului dispărut în flăcari… Ideea m-a facut să râd amar la prima vedere, dar după vizita la Paris, i-am “dibuit” sorgintea!! Parisul nu mai e ce-a fost, e plin de “parizieni de import” și, de câte ori îmi reveneam din câte un “gând răzleț” pe cele uliți pariziene și îmi roteam împrejur privirile, aveam impresia că sunt în Ouagadougou… Dar să nu continui idea ca să nu mă trezesc cu acuzații de xenofobie!!

Revin totuși la idea incendiului și a cauzelor prezumptive ale acestuia.

Ideea că incendiul ar fi fost provocat, variantă respinsă cu juma‘ de gură de autoritățile franceze, nu exclude idea în sine. O ditamai grinda de stejar nu ia foc de la flacăra unei brichete, ci de la o sursă mai puternică și intenționat alimentată. Poate știu francezii de ce resping această variantă…

Rămâne în discuție versiunea incendiului spontan, fapt ce-i face pe francezi mai rău, de rahat!!

O variantă este că incendiul ar fi fost provocat de neglijența celor ce deja lucrau la unele reparații la acoperiș. Dar faptul că au fost angajați niște ciumeți la reparațiile firești, nu scutește comanditarii lucrării de răspunderea pentru faptul că nu au fost luate cele mai stricte măsuri de securitate împotriva incendiilor!! E vorba de NOTRE DAME, nu-i așa, și nu de Palatul Episcopal Greco-Catolic din Oradea…

Varianta că incendiul ar fi fost declanșat din alte cauze (un chiștoc de țigare, o scânteie sau alte alea…), fac mai adâncă scufundarea în haznaua de rahat a francezilor!! Oare să fie chiar atât de neglijenți (ca să folosesc un eufemism...) încât să nu doteze un asemenea edificiu-simbol al Parisului cu cele mai moderne instalații de avertizare de incendiu, plecând de la o simplă scânteie și pâna la un nor de fum cât de cât sesizabil, cam cât ar fi unul provenit de la o țigare "Gauloises"??!! Oare să nu-i fi dus mințile să doteze podul catedralei, cu structura lui alcătuită, citez dintr-un articol de presă: “Dintr-o pădure de stejari seculari”, și uscată vreme de 800 de ani (adaugă subsemnatul…) cu cel mai eficient sistem de spinklere care să “omoare” orice început de incendiu încă din stadiul de mărime a unei flăcări de lumânare??!! Oare sa nu fi auzit ilustrele lor urechi despre substanțele de ignifugare super-eficiente, ce impiedică sau încetinesc semnificativ, propagarea unui eventual incendiu??!!

În felul acesta, mâine-poimâine auzim că arde Turnul Eiffel… Pour les Français, tout est possible!!

Acu‘ după ce tragedia s-a produs, pe principiul “după ploaie, chepeneag”, zona Notre Dame este super păzită, de nu te poți apropia de ea pe nicio stradă. O poți vedea de pe un pod destul de îndepărtat și de pe malul brațului stâng al Senei!! Sau, eventual, din elicopter…

Patrulează pretutindeni feluriți militari și polițai dotați cu arme tot atât de moderne pe cât de moderne ar fi trebuit să fie sistemele de protecție amintite mai sus.

Lucrările de restaurare ce par a fi începute, vor costa infinit mai mult decât acele sisteme!! Notre Dame arată sinistru cu ferestrele transformate în imense găvane după demontarea vestitelor vitralii!!

O palidă compensație pentru cei ce nu mai pot vizita vestita catedrală (nu am recurs la ea…) o constituie oferta sporită de suveniruri de tot felu‘ prezentând-o în fel și chip precum fu odinioară dar cum nu va mai fi vreodată!!

Nu am putut să nu fac o asociere cu, la fel de vestita, Sagrada Familia din Barcelona.

Nici acolo, nici la Notre Dame nu există proiecte de detaliu ale acelor construcții, iar motivele diferă.

În postarea mea legată de Sagrada Familia  emiteam o părere personală cum că acesta își realizeaza menirea turistică în perpetua-i fază de restaurare/finalizare. De generații este cunoscută astfel, finalizarea conform viziunilor lui Gaudi si duse cu el în mormânt,  fiind imposibilă!! E necesar oare să mai fie terminată??!! În plus, în faza actuală aduce venituri frumușele pentru multă lume!! (https://teodorpantea.blogspot.com/2018/03/sagrada-familia.html)

Sagrada Familia e bine-merçi așa cum e iar o eventuală finalizare nu va schimba lucrurile în mod semnificativ.

Cu Notre Dame, lucrurile stau altfel. Ea trebuie restaurată cât mai rapid, dar sunt ferm convins (eu, personal…) că previziunea lui Macron (sau Macrou, niciodata nu am știut exact…) de șase ani nu se va adeveri!! Probabil că se va accelera reparația acoperișului astfel încât să se poate reinstala vitraliile și să poată fi redeschisă pentru vizitatori.

Până atunci, vizitatorii trebuie să se mulțumească cu contemplarea acesteia “de la distanță” și cu avalanșa de fotografii (de preferință, cu telefonul mobil…), facute astfel încât mutrele rânjinde să aibă în fundal ceea ce-a mai ramas din Notre Dame (e de bonton, nu-i așa??!!) sau cu stupidele “selefie” (cu telefonul la proțap…), devenite un adevărat flagel!! Deh, nu e puțin lucru ca urmașii tăi să te vază vesel și zâmbitor nevoie-mare, în fața catedralei Notre Dame, în cea mai tristă postură în care s-a aflat vreodata!! O șansă unică ce nu trebuia ratată!! “O, tempora! O, mores!”

Nu am nicio imagine cu mine la fața locului dar am aceasta serie de fotografii sumbre, unul din cele mai triste proiecte ale mele!!

NOTRE DAME

As soon as I knew my personal exhibition would be hosted in wonderful Paris I started planning my trip having in mind the places I was to visit there. The Notre Dame Cathedral was number one on my list and I intended to see it from my very first days in the city.

I have heard so many things about it, I have watched many documentaries, to say nothing about the unforgettable ”Notre Dame de Paris” motion picture, starring Gina Lollobrigida, one of the most fascinating women of all times!

But it wasn’t long before the mass-media started buzzing with incredible news one evening! NOTRE DAME IS ON FIRE! Everybody was listening to and/or watching the news in horror, shocked at the unbelievable way in which a huge, monstrous, merciless ”fire dragon” was devouring this great unique building, a symbol of Paris!

I heard a lot about this tragic event, including speculations concerning the intervention of ”human hands” and I use inverted commas here, as a person who could (possibly) be capable of causing such damage can hardly be called ”human”! Still, there are cogent arguments pleading for this possibility… The fire had burned for some hours in a certain place before it expanded to a larger area!

The roof turned into ashes and a tower collapsed, inexorably defeated by the blazing hell, in the desperate cries of the lookers-on. Fortunately, even if surprisingly late, the Parisian firemen made their appearance in the last minute to prevent a general disaster! However, the disaster was huge, totally irremediable, as it was to turn out, in spite of all restoration efforts.

The restoration is a desideratum planned to be achieved in about six years! May the Lord allow this to happen, as it is about one of His top dwellings and a contribution from His divine grace and the power of His mercy would be most welcome! But just as I was writing these lines, lo and behold what I came upon in the local press: http://www.ziare.com/international/incendiu-notre-dame/doar-10-la-suta-din-donatiile-promise-catedralei-notre-dame-au-si-fost-facute-sambata-are-loc-prima-liturghie-de-dupa-incendiu-1565470

There were many ideas concerning the restoration of the building, according to which the roof should be re-devised as that of a huge hot-house, so that natural light should abundantly get in… Fiat Lux! (just like a new model created by the Italian company…) Some others, with an odd sense of humor, suggested building a minaret instead of the flame-eaten tower… At first sight this idea made me laugh bitterly, but after my visit to Paris I found out its origin! Paris is no more what it used to be, it is full of  ”import Parisians” and whenever I came back from my ”odd thoughts” on the Parisian streets to cast a glance around, I felt like walking somewhere in Ouagadougou…  But I will not go on with this idea lest I should be accused of xenophobia!

However, I’d like to come back to the problem of the fire and its presumptive causes.

The idea that the fire was set intentionally – a version half-heartedly dismissed by the French authorities – does not entirely exclude the idea in itself. A giant oak beam does not catch fire from the tiny flame of a cigarette lighter, a much stronger source, intentionally fueled, is needed for that. Maybe the French know very well why such a version is rejected…

A controversial issue would be that of a spontaneous fire, which could cast a lot more shame on the French!

Rumors were spread about the fire having been caused by the carelessness of the workers who were already there, doing some roof repairs. But the fact that they have employed incompetent people to do some normal repairs does not free the sponsors of the whole work from the guilt of not providing the building with the strictest fire safety measures. After all, it was about NOTRE DAME and not the Greek-Catholic Episcopal Palace in Oradea, wasn’t it? …

Other versions stating that the fire was caused by other sources (a cigarette butt, a spark or something of the kind…) do nothing but send the whole thing deeper down the French cesspool! How come they were so careless (to use a euphemism…) not to provide such a symbolic building of Paris with the most modern fire alarm installations which should detect every possible source, from a tiny spark to a barely discernible could of smoke, the size of one coming out from a ”Gauloises” cigarette?  How come they didn’t think to provide the attic of the cathedral, with its structure described in a newspaper article as being made up of ”a forest of secular oak trees”, well dried out for 800 years (I would add), with the most efficient system of sprinklers capable of annihilating any incipient fire, not bigger than a candle flame? Maybe their illustrious ears have never heard of those superefficient flame retardants which can prevent or significantly slow down the spreading of a possible fire?   

If such is the case, tomorrow or the next day we might hear that the Eiffel Tower was burning down… Pour les Français, tout est possible!!

Now that the tragedy is done, according to an old saying, ”they lock the stable-door when the horse is gone” and the Notre Dame area is strictly guarded, so that you cannot walk down any adjoining street to come closer to it. You can see it from a rather remote bridge or from the left bank of the river Seine! Or maybe while flying a helicopter…

All kinds of soldiers and policemen are patrolling the place, equipped with weapons of the latest brand, as modern as the above-mentioned protection systems should have been.

The restoration work that seems to have already started would cost infinitely more than those systems! Notre Dame is now a sinister sight with its windows changed into huge empty eye sockets after the famous stained-glass panels have been removed!

Some kind of poor compensation for those who can no more visit the famous cathedral (which I haven’t resorted to…) is provided by the increased supply of souvenirs of all kinds, presenting it as it used to be and would never be again!

I couldn’t refrain from comparing Notre Dame to the equally famous Sagrada Familia in Barcelona.

Neither there, nor at Notre Dame have they devised detailed building projects, but for different reasons.

In one of my posts concerning Sagrada Familia I expressed my personal opinion about the way in which the building’s touristic aim is achieved due to its perpetual state of restoration/finalisation.  It has been going on like this for generations, the completion as Gaudi had imagined it and the final touches which he took to his grave  being impossible to achieve!  But is it really necessary for the construction to be finished? The actual state of the building brings in a nice income to lots of people! (https://teodorpantea.blogspot.com/2018/03/sagrada-familia.html)

The Sagrada Familia is OK as it is, and a potential finalization will not bring about any significant changes.

However, things are different with Notre Dame. It must be restored as soon as possible, but I personally am firmly convinced that Macron’s (or Mackerel’s, I never knew for sure…) six year forecast will not come true! They might speed up the repair of the roof, so that the stained-glass windows should be put back and the building could be re-opened for visitors.

Until then, the visitors must be content with contemplating it from a distance and with an avalanche of photographs (preferably taken with their cell-phones…), done in such as way as to have whatever was left of Notre Dame as a background for their grinning faces (quite in good taste, isn’t it?) or those stupid ”selfies” (taken with the phone on a handle…) which have become a real calamity! Well, it’s no small thing to let your offspring see your happy smiling face in front of Notre Dame in its most pathetic posture ever! A unique opportunity, one that couldn’t be missed! “O, tempora! O, mores!”

I do not have any pictures of myself in that place, but I have put together this series of gloomy pictures to make up one of my saddest projects!