duminică, 9 august 2020

Univers Diafan

 

Proiectul “Univers Diafan” este alcătuit din acea sublimă imagine a trupului feminin eliberat din ascunzișurile vestimentare, prezentat într-o diversitate de abordări și se vrea o etalare de fascinație a acelui etalon de frumusețe unanim acceptat și de prea puțini ignorat/respins!! Acea frumusețe feminină tulburătoare, nudă, pură, dezvăluită, dăruită...

Expoziţia e un omagiu adus acelor fete care au trecut peste nişte prejudecăţi anacronice (nu neapărat ale lor, cât a unei societăţi ce refuză cu obstinaţie unele progrese în gândire şi tributară unei pudibonderii de faţadă...) şi mi-au dăruit (unele cu o firească și ingenuă sfială la început…) imaginea  cea mai fascinantă, cea mai dorită, cea mai căutată, cea a inefabilei frumuseţi feminine naturală, dezinvoltă, misterioasă… Imagine de care aveam atâta nevoie pentru acest segment al creației mele și fără de care acest proiect ar fi fost imposibil!! Am reușit să le câștig, cu relativă ușurință, încrederea și să obțin din partea lor o atitudine plina de dezinvoltură, odată trecute peste sentimental firesc de pudoare!!

Sunt fete care au acceptat implicarea dezinteresată într-un joc de creaţie, care are ca rezultat această colecție. Ele au trecut cu seninătate peste stupida mentalitate (din păcate, înca prea înrădăcinată pe meleagurile autohtone…) conform căreia o femeie care pozează nud, e curvă!! Oare poate fi calificată în acest mod o femeie conştientă de frumuseţea ai şi care nu ezită s-o arate  (desigur nu oricui, oricând şi/sau oriunde…)??!!

Adepții acestei mentalități nu se gândesc la primele reprezentări preistorice ale corpului uman care erau nude. Picturile rupestre reprezentau oameni goi!! Silueta feminină de la Hamangia este un nud!! Nu mai insist asupra vastului univers al operelor de artă care au aparut apoi în toate epocile istorice, în toate curentele şi în toate formele de exprimare artistică!! Iar dacă, în fața oricăror argumente, rămân tributari propriilor păreri, trebuie să admită totuși, scrâșnind din dinți, faptul că arta universală, în care abundă reprezentările de nud, datorează enorm de mult “curvelor”…

Cum ar putea ei califica într-un alt mod, multitudinea de femei ce și-au oferit imaginea TOTALĂ atâtor creatori geniali, având ca rezultat opere nemuritoare??!! Şi adesea au făcut-o în epoci istorice întunecate în care erai arsă pe rug sau, în cel mai fericit caz, supusă ireversibil oprobiului public pentru mult mai puţin…!!

Dar oare cine emite asemenea judecăți pline de mânie neo-proletară??!! Oare nu (preponderant) “coconeturi” la varsta a 3-a+, fals pubibonde, bântuite de regrete pentru ceea ce au fost cândva și… s-a cam isprăvit!! Deh… "Sic Transit…!!"… sau mai ca pe la noi: “Fost-ai lele…”. Sau, mai ales, alt segment de “coconeturi”, cam la aceeași “etate” care, conștiente fiind că nici în tinerețea lor demult apusă, nu au arătat ca sublimele fete din asemenea imagini (nu neapărat ale mele…), nu pot decât să simtă zbaterile "viermelui invidiei", prin tainițele sufletului lor chinuit de confuze amintiri şi chinuitoare frustrări.

Pentru tributarii/ele unor astfel de mentalitaţi, orice imagine reprezentând trupul uman gol este, nici mai mult, nici mai puşin decât… “pornografie”. Deh, cam la atâta îi duce capul…

Ele, fiecare dintre delicatele fete care mi-au pozat dezinteresat (nu mi-am permis modele profesioniste…), ştiu că expoziţiile în care voi prezenta aceste imagini, nu sunt doar ale mele, Teodor Radu Pantea, ci ale NOASTRE, ale MELE şi ale LOR, deopotrivă! Sunt expoziții de grup cu mai mulţi autori. Poate cineva stabili cine a avut contribuţia decisivă în reuşita lor??!!

Nu găsesc suficiente cuvinte pentru a-mi manifesta recunoștința față de voi, frumoase și fascinante fete!!!

























sâmbătă, 8 august 2020

FIAP

 

Este perioada in care artishtii  fotografi romani care shi-au exprimat dorinţa în acest sens, şi după aşteptari pline de rabdare acerba, au primit certificatele ce confirma feluritele distinctzii FIAP ce le-au fost conferite. Intzeleg shi recunosc acea bucurie pe care am resimtzit-o shi eu la primirea tuturor distinctiilor similare, care se opresc la EFIAP/Silver.

Felicitari stimatzi colegi shi chiar PRIETENI (sper intr-o fireasca reciprocitate a sublime relatzii de PRIETENIE…), intr-ale pasiunii pentru fotografie!!! Sunt convins ca meritazi aceste distinctzii, rod al trudei shi a investitziilor de talent shi nu numai…!! Va felicita SINCER unul dintre cei care au renuntzat la a mai trimite la saloane, mai ales la cele cu Patronaj FIAP!!

Am punctajul pentru GOLD dar pana cand acordarea acestei distinctzii depinde de "filtrul" AAFR shi de semnatura ofitzerului de legatura B.C., pe care NU LE RECUNOSC (!!!!), NU O VOI SOLICITA!!! Refuz sa trec pe sub furcile caudine ale abuzurilor AAFR shi ale celor ce-o diriguiesc, fara a beneficia de un firesc vot democratic al membrilor asociatziei!! E unul dintre motivele care m-au facut sa ma retrag, ramanand cu un gust amar.

Simt ca NU am nimic de pierdut prin nesolicitarea unor noi distinctzii FIAP chiar daca le merit prin punctajele realizate!! In plus, sunt informat ca la nivel de staff FIAP, exista anumite personaje carora le creshte tensiunea cand aud de mine!! Shi asta pentru ca nu am facut altceva decat sa protestez, prin intermediul unor mesaje, impotriva metodelor arbitrare shi abuzive ale Conducerii AAFR!!!

Stimatzi colegi, fie ca noile distinctzii cashtigate sa va stimuleze intru creatzia artistica din domeniul fotografiei!! Va urez mult success!!

http://teodorpantea.blogspot.com/2020/06/demisie-aafr.html

sâmbătă, 25 iulie 2020

Shiraz, o perlă persană


Shiraz, o perlă persană

Pe la noi, pe la rromiinica, se cunoaşte despre Iran doar ceea ce se spune prin presa autohtonă, ecou a presei americano-vest-europene, conform căreia ar fi un sălaş al răului şi al terorismului. Mda, nu contează ce spune, ci cine spune, iar dacă o spun americanii devine lege…
Dacă ar fi să-l parafrazăm pe marele Gigi Orovele, în faimoasa lui “operă” (de trei parale), “Ferma animalelor”, unde iosagurile zbiară la unison: “Patru picioare, bun!! Două picioare, rău!!”, ar trebui să ragem şi noi, în cor, ceva de genu‘: “Germania bun, Anglia şi mai bun, SUA foarte bun, Russia rău, Coreea de Nord şi mai rău, Iran foarte rau!!” Ei bine, eu nu mă voi integra niciodată într-un asemenea ipotetic cor al spiritului de turmă, de râme, tipic rromiinesc!!
Am fost de două ori în Iran şi am putut observa mândria firească a iranienilor pentru formidabila cultură şi civilizaţie persană ale căror urmaşi de drept sunt, dar am mai observant trei lucruri:
- Sunt un popor resemnat şi realist!! Adicătelea erau pe deplin conştienţi că strămoşii (şi străbabele…) lor nu au cunoscut teleportarea şi călătoria în timp, acceptând cuminţi faptul că chestiile astea erau deja cunoscute de daci care erau, pe lângă toate celelalte, şi urmaşi ai extratereştrilor!! Nu îi invidiau nici pentru prima scriere din lume, nici pentru faptul că au ajuns primii în actuala America (cea care avea să le devină lor, actualilor iranieni, un prieten şi un aliat de nădejde…) şi pentru multe alte priorităţi planetare devenite monopol dacic. Faptul că Isus NU avea origini persane, îi lăsa indiferenţi!! Se mulţumeau cu ceea ce s-a dovedit istoric că le aparţine (în fond, o nemica toată, nu-I aşa…??!!).
- Sunt un popor ingrat!! Adicătelea să nu îl venereze ei pe marele jeg Alexandru ăl‘ Mare (MARE… mass killer…)!! M-am abţinut să-mi întreb gazdele dacă Săndel Makidonu‘ e menţionat în imnul de stat al Iranului, ca să nu-i fac să se împrăştie de râs, după care să dea telefon după ambulanţă… Pe strazile din Teheran şi Shiraz nu am văzut nicio statuie a acestuia, în curu‘ gol, cu pula la vedere şi cu ceva javră leşinată în braţe!! Incredibil!! M-am uitat atent pe ambele fețe ale bancnotelor lor (rialii) și nu i-am văzut mutra alături de Darius!! Ba mai mult, am fost la Persepolis unde, spre uimirea mea, nu exista nicio placă comemorativă, un monument sau vreun bust al marelui nemernic, cel cu oareșce ştiute deviaţii sexuale, precum Trăienică a‘ nost‘…
- Sunt un popor de naivi şi egoişti!! Adicătelea să nu priceapă ei, de buna voie şi siliţi de împrejurări, că petrolul de sub călcâiele lor, lucrare a lui Allah cel mare și milostiv, e acolo doar pentru că nu a încăput în altă parte şi că ei trebue să fie băieţi “gigea” şi să-l dea pe de-a moaca americanilor, proprietarii lui de drept??!! Cum adică să-l ţină pentru ei sau să-l vânda cui vrea mușchii lor, la prețuri avantajoase pentru ei??!! Unde se trezesc­­??!! Concluzia: sunt teroriști și situați pe AXIS OF EVIL!!  
Ar mai fi multe de spus în defavoarea lor (de fapt, de REPRODUS din “surse” de CĂCAT), dar aș insita asupra celor văzute/constatate/simțite de mine în decursul celor două vizite ale mele în această UNICĂ ȘI FASCINANTĂ țară, locuită de un popor SUPERIOR, de-o noblețe pe care ești invitat s-o percepi!! Dacă vrei, desigur… Un popor (nu o populație!!) cu o amprentă aparte pe bulversata bilă cosmică numită TERRA, pe care sunt nevoiți să-și ducă existența demnă, printre parșivele meandre ale intereselor politice!!
Orașele iraniene excelează prin ordine, curățenie pe fundalul unei forfote și animații tipic orientale!! Oamenii preocupați de problemele existenței cotidiene își împart strada pe care aleargă grăbiți și preocupați, cu cei ce par a avea tot timpul din lume și niciun fel de probleme existențiale, ce stau în grupuri  în cele mai diverse locuri nefăcând nimic aparent ci doar așteptând ei știu ce... O ordine ce lasă să răzbată o ușoara adiere de... dictatură, pe care o percepeam ca firească și necesară!! Și în Teheran și în Shiraz se simțea această influență activă al autorităților ce reușesc să țină lucrurile sub control!!. Această aberație numită “democrație” le este administrată iranienilor cu măsură…
Când am întrebat de prețul benzinei ce punea în mișcare un univers, în neostoită mișcare, de felurite vehicule, într-un vaier de motoare și claxoane, și l-am aflat, am început să râd...
Poate că în Shiraz, considerat al treilea oraș iranian din punct de vedere al tradiției și al  obiectivelor cultural-arhitecturale (am rămas cu un mare regret de-a nu fi avut ocazia să vizitez Isfahan-ul...)  am observat mai bine modul cotidian de viață al iranienilor. Străzile sunt “oriental” de animate și m-a uimit numărul familiilor cu câte 2-3 copii!! E o țară cu vreo 80 de milioane de locuitori și care nu are probleme demografice... O țară in care conceptul de FAMILIE este adânc înrădăcinat și SFÂNT!! Am fost invitat la multe selfie-uri cu necunoscuți, semn al unei ospitalități specifice locului, oferită la tot pasul. Am avut parte de ajutor dezinteresat, adesea chiar când nu l-am solicitat!!
Tot acest univers uman se afluiește, pe înserat, înspre spații publice sau grădini, în care se găsesc cele mai căutate localuri, spații de socializare tipic iraniene, unde se consumă prajituri, șarlote, sucuri, înghețată, ceaiuri, băuturi aromatizate pe bază de lapte, apă chioară, etc., deh..., orice în afară de bere sau vin fără de care noi, europenii, nu prea am fi atrași întru plăcută zăbavă și pierdere de vreme alături de familie și prieteni!! Localurile mai sus amintite sunt pline de zuzmzetul potolit și monoton al discuțiilor de la mese, fără răgete guturale și râgâieli de indivizi “împușcați sub aripă”, după cea de-a “n”-a bere îngurgitată…
Eiii, și FEMEILE iraniene!!! Strada abundă de femei fascinante, multe de o rară frumusețe care, chiar dacă sunt incomodate de obrocul islamic și de obligația portului “hijab”-ului (lăsat să alunece spre spate atât cât să nu cadă de tot, ci doar cât să le scoată în evidență pieptănăturile îngrijite…), au grijă de “look”-ul lor prin “makeup”-uri elaborate, iscusite și adesea chiar ușor… provocatoare. Privindu-le chiar și în treacăt, ai o altă imagine asupra unei cochetării feminine delicat nuanțate, venită parcă din vremuri străvechi!! O frumusețe pură a unei rase umane ce vine de peste milenii și prea puțin “corcită” cu alți… “intruși”. M-am gândit adesea că dacă acele femei nu și-ar ascunde (parțial) frumusețea, mulți vizitatori de sex masculin ar cam da în bâlbâială…
Poate că unii de pe la noi cred, în virtutea celor prezentate în presa partinică și aservită, cum că iraniencele ar fi umile, sfioase și cu privirea în pământ! Nimic mai fals!! O plimbare prin Shiraz te convinge de falsitatea acestor prejudecăți, devenind o adevărată cură de zâmbete fermecătoare ce-ți sunt oferite chiar dacă femeia e însoțită. Le recepționam și le întorceam chiar dacă eram și eu alături de partenera mea de viață…
O plimbare prin Shiraz capătă sens doar odată cu o vizită bazar, unde te cufunzi într-un univers oriental unic prin animație, stralucire, ofertă și divertisment!! Am fost acolo, am revenit, conștient că e un loc inepuizabil care ți se dezvăluie în timp, dar niciodată în totalitate… Am văzut bazare în Cairo, Uzbekistan, Ierusalim, Calcutta, Istanbul, dar nu se compară cu cele din Iran (am vazut un bazar formidabil la Teheran, extins cât un oraș!!)
Sunt doar cateva gânduri după vizitele mele în Iran, cu un accent pe una dintre perlele sale, SHIRAZ!!
Sunt un prieten al IRANULUI și al IRANIENILOR!!! Am o mare dorință de-a mai ajunge acolo!!! Sper să nu rămână doar un vis…
Și în încheiere…