luni, 10 decembrie 2012

Demisie... de "onoare"

Legat de „demisia de onoare” fie-mi permise unele remarci. Stimate (ă) coleg (ă), Stimate Coleg Toth Stefan Nu sunt de parere sa dau in omul aflat in cadere, dar ma simt indreptatzit sa-mi exprim unele puncte de vedere. Cu regret, trebuie vă anunţ că am fost nevoit să-mi dau demisia de onoare, din funcţia de preşedinte şi membru asociat al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România, începând cu data de 07 decembrie 2012. Cu regret, trebuie sa remarc ca a trebuit sa va datzi „demisia de onoare”, ceea ce devenise firesc shi necesar, tzinand cont de modul autocratic in care atzi considerat de cuviintza sa conducetzi AAFR, mod care s-a dovedit ineficient shi nelucrativ, shi care a deranjat multzi artishti fotografi romani, incluzandu-ma shi pe mine. Eu, spre deosebire de altzii, nu mi-am ascuns parerile shi mi-am exprimat punctul de vedere, fapt ce, adesea, v-a deranjat... Shtiu ca am avut de pierdut de pe urma atitudinii mele shi shtiu cateva dintre saloanele unde trebuia sa fiu co-optat in juriu shi atzi actzionat pentru a fi inlaturat. Motivele demisiei mele sunt următoarele: - sprijinul insufient şi necorespunzător, primit din partea membrilor asociaţi, faţă de volumul de muncă, derulat în cadrul AAFR, Oare, atzi shtiut sa atragetzi sprijinul membrilor asociatzi?? V-atzi gandit vreodata ce i-a determimat pe domnii Moiceanu shi Anghel (cunosc in detaliu motivatziile demisiilor lui Moiceanu shi Anghel din Comitetul Director shi sunt total de acord cu ele...) shi, la final, pe domnii Negrea shi Balasi sa renuntze la colaborarea cu Dvs.???!!! Da, anticipez raspunsul Dvs., niciunul nu are dreptate, ci doar Dvs.!!! Totzi sunt nishte ordinari, oameni de nimic, rau-intentzionatzi shi doar Dvs. cel „sfant” shi bine-intentzionat... V-atzi gandit, vreodata, de ce s-a ajuns aici??!! V-atzi gandit, vreodata, ca avetzi (cel putzin...) o parte de vina???!!! Da, sunt sigur ca nu vetzi recunoashte asta niciodata... Legat de demisia distinsului om shi artist fotograf Mircea Anghel, vezi postarea de pe blog-ul meu: http://www.teodorpantea.blogspot.ro/2012/01/zvonpress-shi-demisia.html http://www.teodorpantea.blogspot.ro/2011/03/mihai-m.html - modul necorespunzător în care s-au derulat Adunările Generale ale Membrilor Asociaţi şi şedinţele Comitetului Director, Da, Domnule Toth, Adunarile Generale s-au derulat conform vointzei Dvs.!! Va dau doar un exemplu: cererea mea de HonAAFR (fundamentata pe prevederile Regulamentului AAFR) a fost refuzata in mod abuziv shi josnic, cu incalcarea flagranta a Regulamentului AAFR!!!. Toate cererile mele de a-mi fi date explicatziile fireshti, conform Regulamentului, au fost ignorate cu insolentza shi sfidare (atitudine pornita de la Dvs.). Nu m-atzi respectat prin a-mi da un raspuns firesc la intrebarile mele!!! Ashteptatzi, cumva, din partea mea, sa va respect???!!! http://www.teodorpantea.blogspot.ro/2011/09/sfidare.html http://www.teodorpantea.blogspot.ro/2011/09/ce-este-aafr-si-cum-este-ea-diriguita.html - lipsa de respect a membrilor asociaţi (Eugen Negrea şi Csaba Balasi) faţă de persoana mea, care am avut curajul, fărăprecedent în istoria AAFR, să mă angajez la reorganizarea AAFR, în anul 2007, după o criză de 17 de ani, precum şi faţă de funcţia avută în AAFR, cea de preşedinte. Lipsa de respect, distinse Domnule Toth???!!! Poate aceeashi lipsa de respect pe care mi-atzi adresat-o Dvs., MIE!!! Vedetzi cum se „intorc” lucrurile in viatza???!!! Legat de curajul Dvs. „fara precedent in istoria AAFR”, va rog sa ne lasatzi!! Va admir pentru istetzimea shi inspiratzia Dvs. de-a revigora AAFR in interesul general, dar... oare cat de mult in cel personal, al Dvs.?? V-ati tot laudat ca derulatzi toata activitatea legata de AAFR, fara pretentzii financiare. Vretzi chiar sa cred asta?? Ma consideratzi naiv?? Dvs., in toata acesta perioada, nu atzi avut nicio sursa de venit!! Sa mai pun intrebari incomode???!!! Sa mai intreb cate ceva despre obscura Asociatzie EURO FOTO ART despre fondurile administrare de acesta shi despre... destinatziile acestora?? Adunarea Generală a Membrilor Asociaţi a acceptat, în data de 07 decembrie 2012, demisia prezentată de către mine. Sunt bucuros să vă prezint, cu această ocazie, realizările obţinute în cei 5 ani şi jumătate, de când m-am aflat în fruntea AAAFR: - găzduirea, în condiţii de gratuitate, în perioada iunie 2007 - martie 2008 , la sediul Clubului Fotografic “Nufărul”Oradea (CFNO), a unui birou pentru derularea activităţilor AAFR şi a posibilităţilor de comunicaţie şi birotică, timp de 6 luni. Acel „birou” era destinat activitatzilor shi intereselor Dvs.!! Aveatzi nevoie ca AAFR sa functzioneze, am intzeles asta... Shi, ca din intamplare, (VAI!! Nu insinuez nimic...), tot acolo functziona shi Asociatzie EURO FOTO ART, daca e sa ma iau dupa placa aurie postata langa cea a AAFR shi a Clubului Fotografic NUFARUL. Shi EURO FOTO ART a avut parte de generoasa Dvs.... „gratuitate”???!!! -cedarea unei camera, ca sediul AAFR, din spaţiul deţinut de CFNO, în Palatul“Vulturul Negru” din Oradea, Idem ca mai sus. Shi pentru EURO FOTO ART!!! -primul contract legal de închiriere, de la fondare a AAFR, pentru sediul acesteia, Idem ca mai sus Cum e cu EURO FOTO ART??!! -obţinerea, după 50 de ani, a copiilor legalizate a documentelor juridice de bază ale AAFR (procesul-verbal de înfiinţare din anul 1956 şi Statutul din 1957), Da, era rezultatul blazarii unor „moshtenitori” bucureshteni ai AAFR (nu vreau sa amintesc nume...), care au fost multzumitzi sa va cedeze Dvs. tot ce tzinea de AAFR, careia nu erau instare sa-i gaseasca un sediu shi o functzionalitate in Bucureshti. Eu am cunoscut bine acele persoane shi situatzia AAFR in Bucureshti, dupa fatidicul an 1989. Erau mutatzi ce colo-colo, cu arhiva in baloturi, in ceea ce se numea Muzeul Ceramicii (sau cam asha ceva...) dar unde, cand voiai sa intri, aparea un soldat cu un AKM care te legitima pana in maduva oaselor. Acolo era o camera neincalzita (iarna...) unde, chipurile, functziona AAFR sau, mai bine zis, fantoma acesteia. Au fost scoshi shi de acolo shi atzi aparut Dvs., salvatorul calare pe un cal alb, avand „curajul, fără precedent în istoria AAFR” sa va angajatzi in reorganizarea AAFR... citez din cele spuse de Dvs. ceva mai sus. Da, va admir sincer pentru perspicacitatea prin care atzi exploatat acel moment de criza... Shi atzi profitat din plin!! -recuperarea arhivei şi fototecii AAFR şi mutarea acestora la noul sediu din Oradea, Ce se va intampla acum, cand AAFR (in actuala sa structura in declin...) se va restructura inspre directzii inca de nimeni cunoscute?? Ce se va intampla cu acest patrimoniu de prim interes pentru istoria fotografiei din Romania?? Este nefiresc ca a ajuns la Oradea shi ma ingrijoreaza gandul ca nu va fi la indemana oricui va dori sa aibe acces la el, deoarece shtiu ca va vetzi impotrivi!! -site-ul functional, după ce fostul asociat Mihai Moiceanu, a boicotat site-ul conceput de el şi pe care a intenţionat să îl vândă AAFR, la un preţ de câteva ori mai mare faţă de preţul pieţii, TEXTE!!! Da, shtiu punctul Dvs. de vedere: „Mihai Moiceanu este un... este un... este un...” La fel shi Mircea Anghel, Eugen Negrea, Balasi Csaba... Da, Domnule Toth, doar Dvs. suntetzi cel BUN!! Ei bine, multzi au ajuns sa se indoiasca de asta shi sa-shi puna unele intrebari!! Shtitzi Dvs., distinse Domnule Toth, cand doi itzi spun ca eshti beat, te duci shi te culci... -înregistrarea AAFR la OSIM, Da, e un fapt pozitiv, FELICITARI!! -oficializarea Zilei Artei Fotografice în România, Mi-am exprimat punctul de vedere despre acesta „zi a artei fotografice din Romania”. Am facut, la momentul in care se punea problema instituirii acestei pseudo-zile sau pseudo-aniversari, un memoriu adresat tuturor fotocluburilor, dar shi Ministerului Culturii in care motivam ca este nefiresc shi ridicol ca ne raportam la, shi sa comemoram ca zi a fotografiei din Romania o data (11 ianuarie 1812) la care fotografia nu exista!! Stimate Domnule Toth, fotografia este atestata cu incepere din 7 ianuarie 1839. Intamplarea face ca eu, Teodor Radu Pantea sa fiu primul doctor in istoria fotografiei din Romania... Tot acest demers al Dvs. a fost indreptat impotriva initziativei regretatului Mihai Ungureanu din Suceava, care propusese o alta data pentru acesta aniversare, o data mult mai plauzibila shi mai fireasca!! Sa mai rept atitudinea Dvs. incalificabila in cazul Mihai Ungureanu shi a salonului sucevean organizat de acesta, motivata doar de faptul ca v-a refuzat atitudinea autocratica??!! -finalizarea Dosarului de candidtură, pentru obţinerea Statului de Organizaţie de Utilitate Publică a AAFR, Nu pun la indoiala volumul de munca depus in acest sens, dar nu shtiu cum ar fi fost finalizat acest Dosar, cata vreme in AAFR (care traieshte in mod firesc, printre altele, din cotizatziile membrilor) este primit oricine ishi manifesta dorintza in acest sens shi nu exista un sistem de cuantificare a performantzelor. Daca acest proiect v-ar fi reushit (da, eram shi eu un potentzial beneficiar...) atzi fi inregistrat, a doua zi dupa aprobare, un val de vreo 10.000 de inscrieri din partea unor de posesori, de la telefon mobil cu camera shi pana la Nikon D4, Leica sau Hasselblad... Nu neg volumul de munca depus, dar ma indoiesc de eventuala finalizare. Da, aici s-ar putea sa nu cunosc toate detaliile demersului Dvs!! -cele trei ediţii ale Festivalului Naţional cu participare Internaţională “Luna Fotografiei din România”, Da, remarcabile manifestari, va felicit. Vedetzi, stimate Domnule Toth, nu v-am contesta niciodata calitatzile de organizator shi manager cultural!! Am fost „ucenicul” Dvs. la Nufarul shi am invatzat cate ceva, lucruri aplicate in organizarea Video-fotoclubului ARGUS shi a celor trei editzii a Bienalei ARGUS-VISION. Pentru a va curma anumite replici dispretzuitoare de care am avut parte la un moment dat, va reiterez ideea ca am redus preocurarile cu acest fotoclub deoarece imi elaboram teza de doctorat (era o conditzie „sine qua non” a pastrarii pozitziei mele de cadru didactic in cadrul Facultatzii de Arte Vizuale din Oradea) iar activitatea mea in doua locuri de munca nu-mi ofereau timpul necesar pentru a ma ocupa de un fotoclub. In plus, au intervenit unele schimbari in conducerea Cercului Militar din Oradea, care gazduia Video-fotoclubul ARGUS.(***) -prima ediţie a Festivalului European de Fotografie, drept de organizare, cedat experimental, pentru această ediţie, de către Asociaţia “Euro Foto Art” din Oradea, în favoarea AAFR, Vezi (***) -Derularea unui macroproiect, finanţat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, care a asigurat condiţii fără precedent de derulare a ediţiei a III-a a Festivalului Naţional “Luna Fotografiei din România” , respectiv a aniversării fotografului Carol Pop de Szathmari. În cadrul acestui proiect, AAFR a beneficiat de: finanţarea editării albumului full color a festivalului, darşi a catalogului Salonului Internaţional al Artiştilor Fotografi Români şi Maghiari de Pretutindeni, precum şi a trei cataloage CD, a sute de rame, medalii jubiliare Carol Pop de Szathmari, finanţarea participări a 40 de membrii AAFR, din România, Ucraina, Ungaria şi Serbia (transport, cazare şi masă), la festivităţile de închidere a ediţiei a III-a a Festivalului Naţional“Luna Fotografiei din România”, care a avut loc la data de 01 martie 2012, la Sediul Central al Băncii Naţionale a României din Bucureşti, procurarea ramelor de fotografii şi editarea medaliilor jubliare Carol Pop de Szathmari, Vezi (***) Observ ca iar este ceva „fara precedent”... Se mai adauga sintagma „macroproiect”... Suferitzi, cumva, putzin, de megalomanie?? -participarea la unele manifestări , organizate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, cum ar fi: “Zilele Culturii Române în Ucraina” (2011) sau “Zilele Culturii Române în Federaţia Rusă” (2012), Vezi (***) -participarea la mai multe proiecte derulate în parteneriat cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, -organizarea a două Colocvii Naţionale de artă fotografică, organizate în parteneriat cu Fotoclubul “Axxa” din Bistriţa - judeţul Bistriţa Năsăud, la care au participat peste 40 de membrii AAFR, în condiţii de gratuitate, Vezi (***) -reeditarea, după 20 de ani, a Revistei “Fotografia”, Da, un numar singular, il am... Prezinta, preponderent, activitatzile shi meritele Dvs. (^^^) -inaugurarea unei Galerii permanente în centru oraşului Cernăuţi, în parteneriat cu Societatea pentru Cultură Romănească din Regiunea Cernăuţi - Ucraina, în care lunar au fost organizate diferite expoziţii ale artiştilor fotografi din România. Vezi (***) Sunt ferm convins că am reuşit să contribui esenţial, la realizarea unui climat de linişte şi bună colaborare, între Organizaţiile partenere şi membrii AAFR. Sublinez şi faptul că prin cele douăOrganizaţii partenere din Oradea (Clubul Fotografic “Nufărul” şi Asociaţia“Euro Foto Art”), s-a reuşit, în ultimii patru ani, să se ofere reduceri însemnate, la taxele de participare, la saloanele naţionale şi internaţionale membrilor AAFR. Suma aproximativă oferită astfel membrilor AAFR şi suportate de cele douăOrganizaţii partenere, a fost de peste 10 mii lei ! Asociatzia EURO FOTO ART???!!! A se vedea: http://www.teodorpantea.blogspot.ro/2011/09/societatea-anonima-eurofotoart.html Ca un neajuns, pot arăta că nu am reuşit să edităm în acest an, decât un singur număr al Revistei“Fotografia”, pentru care, în calitate de preşedinte demisionar, vă cer scuzele de rigoare, dar acest lucru se datoarează, pe o parte faptului că sumele încasate, de la cei 106 membri, 5.300 lei, nu a permis decât editarea a primului număr, într-un tiraj de 300 exemplare ,în vaoare de 4.500 lei. Pe de altă parte, datorită faptului că cei doi membri asociaţi nu m-au susţinut în găsirea unei finanţări corespunzătoare. Cu toate aceste, voi încerca să găsesc o posibilitate de editare, a numerelor restante, la care vă solicit şi sprijinul dumneavoastră. Vezi (^^^) În încheiere, îmi exprim bucuria pentru faptul că mi-aţi dat posibilitatea de a colabora excelent cu dumneavoastră, în calitatea pe care am avut-o, în cadrul AAFR. Îmi doresc să continuăm colaborarea, prin participarea colaboratorilor dumneavoastră, la manifestările naţionale şi internationale, organizate de cele două fotocluburi orădene, cunoscute în România şi nu numai: Clubul Fotografic “Nufărul” (fondat şi condus de mine de 36 de ani), respectiv Asociaţia”Euro Foto Art” ( fondată în anul 2008) şi al cărui preşedinte sunt. Precizez faptul că, în cadrul CFNO, am derulat un management fără precedent în România, concretizat printr-o serie de manifestări, cum ar fi organizarea: Da, iar FARA PRECEDENT!!! E o sintagma ce va face dosebita placere. - 7 ediţii ale Salonului Naţional “Premfoto”, vernisate la Muzeul “Ţării Crişurilor” şi la Galeria UAP din Oradea, - 7 Reuniunii ale artiştilor fotografi din România, organizate după vernisajele Saloanelor Naţionale “Premfoto”, în cadrul căruia au fost instalate şi Saloanele “Refuzaţilor Premfoto” în Oradea, - 4 ediţii ale Saloanelor Naţionale “Via, vinul şi bucuria de a trăi…”, - 8 ediţii ale Saloanelor Naţionale “Azoart”, - 7 ediţii ale Saloanelor Internaţionale ale Artiştilor Fotografi Români şi Maghiari de Pretutindeni, organizate sub înaltul patronaj al Preşedinţilor României şi Ungariei, vernisate în Bucureşti, Budapesta, Oradea şi Cluj Napoca. - 10 ediţii ale Saloanelor Internaţionale “Premfoto”, cu patronaj FIAP, - 4 ediţii ale Saloanelor Internaţionale“Eurofotoart”, cu patronaj FIAP, - 7 ediţii ale Festivalurilor Europene de Fotografie, organizate sub auspiciile FIAP, - Peste 500 de expoziţii naţionale şi international, vernisate în Galeria “Euro Foto Art” Oradea, din lucrările artiştilor fotografi din toate colţurile lumii. Vezi (***) Da, Domnule Toth, repet, nimeni, nici chiar eu, nu va contesta calitatzile de bun organizator shi manager cultural!! Sunt total sincer cand declar asta!! Îi transmit noului preşedinte ales, artistului fotograf Eugen Negrea din Bucureşti, mult succes în activitatea nobilă, pe care o deţine, din data de 07 decembrie 2012 şi îi doresc sărealizeze, în interesul Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România, în noua sa calitate, cel puţin atât cât am reuşit să realizez eu, în acest interval, de 5 ani şi jumătate. Inca unele remarci la final: Domule Toth, atzi instituit un „monopol” al juriilor unde Dvs. trebuia, cvasi-obligatoriu, sa fitzi invitat ca preshedinte de juriu, o postura arhaica shi anacronica. In rare cazuri, acesta postura i-a fost cedata Domnului Balasi. Mi-am ridicat adesea glasul impotriva acestei anomalii, care a fost continuata in defavoarea mishcarii fotografice din Romania. http://www.teodorpantea.blogspot.ro/2012/01/caraghioslacul.html http://www.teodorpantea.blogspot.ro/2011/09/membru-in-juriu.html http://www.teodorpantea.blogspot.ro/2011/03/mihai-m.html Atzi considerat ca doar Dvs. suntetzi in masura sa jurizatzi shi sa selectatzi valorile fotografice din Romania. Am primit multe reactzii adverse legate de acesta mentalitate shi practica a Dvs. Cunosc, asha cum v-am mai spus, cateva dintre saloanele din ale caror jurii m-atzi inlaturat cu toate ca valoarea shi palmaresul meu intr-ale fotografiei, precum shi calitatea mea de cadru didactic universitar shi dorctor in istoria fotografiei ma situeaza intr-o pozitzie MULT superioara celei in care va situatzi Dvs. Shtiu ca acesta afirmatzie va va deranja, dar va rog s-o combatetzi daca avetzi argumentele necesare!!! Sunt gata sa vin in fatza oricui, alaturi de Dvs. shi sa ne prezentam palmares-urile shi CV-urile. Acceptatzi provocarea mea??!! Ash fi ONORAT!!! Oricum, sper ca AAFR, in noua sa structura, va promova adevaratele valori ale fotografiei shi vom vedea jurii fara Dvs. shi fara ridicola posture de PRESHEDINTE DE JURIU. Cu salutări prieteneşti, Ştefan Tóth AFIAP, Preşedinte demisionar al AAFR Cu salutari respectuoase, Lector univ. Dr. Teodor Radu Pantea EFIAP/s, etc. Component AAFR cfno.ro@gmail.com- eurofotoart.ro@gmail.com tel. 0741/ 212111 - 0765/ 249881

sâmbătă, 21 iulie 2012

Sub semnul lui Seth

Sub semnul lui SETH O lume năucitoare a străzii bântuite de o circulație frenetică, haotică, halucinantă, fără reguli, fără noimă, fără principii, fără priorități... Un megalopolis împânzit de bulevarde pe care se desfășoară un trafic ce nu contenește zi sau noapte precum un flux sanguin generator de viață... O mișcare browniană în care sunt angrenate, deopotrivă, valuri de mașini, căruțe trase de măgari, cărucioare felurite, încărcate la refuz, trase de oameni și, nu în ultimul rând, masa omniprezentă a oamenilor imensului oraș, ce mișună cu sau fără rost, strecurându-se timizi sau îndrăzneți spre ținte și rosturi doar de ei știute, printre șuvoaiele de mașini veșnic grăbite, agresive, îmbulzite sau victime imobilizate ale veșnicelor blocaje ce te pot imobiliza uneori preț de zeci de minute plicticoase, chinuite, cu ochii spre ceasul ce marchiază, implacabil, timpul trecut inutil și finalitatea destinației, de multe ori ratată, întârziată, amânată... Un vacarm permanent de claxoane... O lume în care atunci când apreciezi că drumul până într-un anumit loc ar trebui să dureze, în mod normal, o oră, trebuie să pornești cu o (altă... ) oră mai devreme... Un oraș în care, dacă te aventurezi la volanul unei mașini (de preferință nu a ta, personală...) trebuie să acumulezi luni bune de ”experiență locală”, iar șansa ca mașina ta să rămâna intactă mai mult decât câteva zile devine o adevărată himeră... Un oraș care nu se adaptează la vrerea ta ci TU trebuie să i te adaptezi... Un oraș (totuși...) fabulos, fascinant, cald, primitor, prietenos... CAIRO!!! E orașul în care m-am trezit năuc dar fascinat, surprins dar încântat, (adesea...) decepționat dar (mereu...) înțelegător, dornic de-a descoperi o nouă lume ce mi se dezvăluia în ritmul impus de ea, dar răbdătoare și generoasă în fața derutei mele, ca și a dorinței mele de descoperite, înțelegere, de cuprindere a realității ce mă învăluia tumultos. Sosisem în Cairo unde urma să stau o săptămână, timp trist de scurt pentru a îmbina dorința turistului de a vedea (Doamne, câte sunt de văzut în Cairo...), cu cea a fotografului, de a imortaliza cât mai mult din universul infinit de extins și diversificat ce mă învăluia, ca o permanentă provocare... Taxi-ul închiriat cu ziua se strecura abil prin universul amețitor al circulației din Cairo iar șoferul Saied făcea adevărate minuni de ”echilibristică” ce, adesea, îmi produceau fiori. Mi s-a conturat ideea redării fotografice tocmai a acestui haos și al condiției omului în acest univers amenințător și riscant prin care trebuie să se strecoare, în care era nevoit să-și ducă traiul, să-i supraviețuiască, să-l domine. Am început să fotografiez prin geamul din dreapta a mașinii, uneori din mers, alteori pe durata minutelor nesfârșite de blocaj în trafic. Realizam că se poate, că merge... Apoi am extins ideea, ce se contura deja ca un prim proiect ”egiptean”, pe durata plimbărilor pe străzile trepidante, unde găseam, la tot pasul secvențe ce se adaptau, de la sine, conceptului inițial. Un concept născut ad-hoc, în tumultul stăzii din Cairo, în ”miezul” imperiului lui Seth. SETH! Zeu cu semnificații diverse în mitologia egipteană și cu extensii până în mitologia greacă (Typhon), asemuit cel mai adesea cu un simbol al dezordinii și haosului, pare a fi ”patronul” străzii din Cairo. Și cum Cairo înseamna străzi, artere, bulevarde, nebunia traficului, vaier de claxoane, ”suspensie” greu miscibilă de oameni și mașini aflate într-o veșnică forfotă și luptă pentru supremație, ce niciodată nu-și conturează învingătorul, pot eu oare să afirm că Seth este stăpân peste Cairo?? Am intrat în imperiul lui Seth și am încercat să-i înțeleg pulsul, semnificațiile, tumultul, zbaterea, trepidația, respirația... Eram în mijlocul tuturor acestor semne, aparent agresive, tensionate, obsedante. Dar am plecat din Cairo cu sentimentul farmecului și frumuseții unui oraș fascinant, al cărui amintire vreau sa se ”prelungească” în imaginile de față. Voi avea, oare, ocazia să revin acolo??!! Sau, poate, aceste imagini vor fi și pentru mine o plăcuta aducere aminte. Pentru cei ce le vor vedea, doresc să devină o PROVOCARE!! Mergeți să-l căutați pe SETH!!

luni, 26 martie 2012

Al-Tannoura

Când am ajuns în Cairo, după vreo două zile de hoinărit prin imensitatea şi tumultul unui fabulos oraş, bunul meu prieten Ayman Lotfi mă anunţă că mă va duce la un spectacol de dansuri tradiţionale egiptene. Iniţiativa lui nu mi-a produs prea mult entuziasm, mă şi vedeam asistând la un spectacol plicticos, pe durata căruia mişcarea mea preferată va fi ridicatul mâinii stângi, cea pe care port ceasul, pentru a vedea cât mai am de suportat dintr-un spectacol pe care îl asemuiam cu ceva de genul (de pe la noi...) "Bătuta de la...", "Brâuleţul de nu ştiu unde...", "Căluşarii", etc. Mda, recunosc, nu "le prea am" cu folclorul...
Spectacolul urma să aibă loc într-o clădire ce fusese odinioară un fel de centru comercial închis, foarte amplu şi fascinant prin arhitectura şi atmosfera sa, cu mici foste prăvălioare, aşezate pe mai multe nivele. Avea amenajată o scenă pe măsura spectacolului incredibil ce avea să urmeze. Am ajuns acolo cu peste o oră înainte de începutul spectacolului pentru că ni s-a spus ca e bine să "prindem" locuri cât mai în faţă... Urma să apreciez această sugestie şi să nu regret ceea ce părea atunci o prea lungă aşteptare.
Vine momentul începutului spectacolului, moment în care pe scenă s-au aliniat mai mulţi muzicanţi fiecare purtător a unor felurite tobe şi a unui gen de castaniete. Stăteau cuminţi şi aşteptau ca o altă trupă de muzicanţi, aflaţi pe un balcon deasupra scenei, să execute nişte superbe piese interpretate la instrumente tradiţionale cu coarde şi de suflat.
Apoi muzicanţii de pe scenă, nişte percuţionişti de excepţie, au început să se producă fiecare în parte, în adevărate solo-uri de percuţie. Rocker-ul înrăit care sunt nu putea să nu facă asocieri fireşti cu producţiile unor mari baterişti... Era însa altceva, ceva ce excela prin ritm, trăire, dinamică şi conotaţii ritualic-islamice. Emanau o forţă de nedescris şi băteau tobele într-un mod năvalnic, devastator, executând, concomitent, nişte mişcări ce întregeau ritmul şi forţa prestaţiei fiecăruia... Doamne, cât de intens trăiau momentul!! Mă întorceam adesea spre soţia mea şi ii spuneam ceva de genul: "Fantastic, ăştia ştiu ceva carte!!".
"Regalul" de percuţie se termină, se face ora 20.00 şi pe scenă apare un personaj care am dedus că era "vedeta" ansamblului. Era îmbrăcat în verde şi purta nişte... să le zic "fuste" multicolore, aşezate pe vreo trei straturi, şi având un diametru de vreo 3-4 metri.
Urma să prezinte un număr inspirat din dansul dervişilor învârtitori turci pe care am avut ocazia să-i văd "la ei acasă", în Konya. Încă pe atunci m-a uimit abilitatea lor de-a se roti minute în şir, fără să se "îmbete de cap" cum se spune pe la noi... Eu am încercat, şi după vreo trei ture eram ca după o "tură" substanţială de vodcă...
Ei bine, personajul din spectacolul la care mă refer, s-a învârtit într-un ritm ameţitor... 30 de minute!! 30 DE MINUTE!!! Pe toata durata acestui electrizant moment, la balcon, un solist interpreta un cântec răscolitor, a cărui semnificaţii le intuiam, le simţeam, fără să înţeleg cuvintele în arabă, asociindu-le şi cu dansul ritualic ce se derula pe scenă, elemente ce se completau reciproc într-un incredibil show!!
Şi ce dans!!! O nebunie de ritm, culoare, muzică, percuţie!! Personajul se rotea făcând ca "fustele" se desfăşoare, în straturi diferite, coordonându-le mişcările, ritmul, forţa, într-o unitate dinamică incredibilă cu propriile mişcări. Cât de greu mi se părea să ţii în permanentă rotaţie acele imense falduri!! La un moment dat, desprindea una dintre "fuste" pe care o rotea deasupra capului. Era ca o uriaşă floare ce plutea în eter şi părea a se desprinde de lumea noastră, cei ce eram în sală şi nu ne venea a crede că era aievea.
Uneori, la momente doar de ei ştiute, cei ce îmi păreau a fi doar nişte percuţionişti, se alăturau celui ce se rotea nestăvilit, într-un dans exploziv.
Şi eu ce făceam între timp?? Fotografiam, uneori uitam degetul pe declanşator pentru a "mitralia" secvenţele, pentru a "prinde" ritmul, dinamica, fascinaţia... Am făcut vreo 800 de imagini.
A urmat un "trio" de dansatori echipaţi similar dar în culori diferite, care nu s-au învârtit "decât" vreo 15 minute, dar momentul a câştigat în grandoare prin faptul că erau trei, perfect sincronizaţi în mişcări. Muzica profilată preponderent pe percuţie, umplea sala, ne pătrundea...
Spectacolul s-a terminat, protagoniştii au coborât de pe scenă, epuizaţi, dar conştienţi de măreţia prestaţiei cu care tocmai ne încântaseră. Mi-au făcut deosebita onoare de a se fotografia cu mine. Mă simţeam atât de recunoscător pentru ceea ce-mi dăruiseră şi mă simţeam atât de legat de ei!!
Nu plătisem bilet de intrare... Mi s-a spus ca spectacolul e gratuit (incredibil!!!) iar ansamblul este plătit de Guvernul Egiptului. Se numea AL-TANNOURA, un nume ce nu-l voi uita vreodată.
AL-TANNOURA!!! Nu ştiu dacă vă voi mai revedea!! Dar voi alcătui o expoziţie despre voi, spre aducere aminte. O parte din mine a rămas alături de voi, în acea mirifică seară din Cairo!!

sâmbătă, 11 februarie 2012

Performantza...

http://www.crisana.ro/stiri/invatamant-17/bonusuri-pentru-performanta-la-universitate-119746.html

vineri, 3 februarie 2012

Exhibition of the PSA Group Oradea in English

Our colleague, the youngest in our group Monica Butnaru, has translated the text about our exhibition in English.
We are very grateful to her!!
Hereby, the text:
========================================================================

PSA Group Exhibition

It's wide and attractive the so-called "salon photography", which is the target of salons / competitions / contests of artistic photography. These events are in a dynamic transition through the various trends, influences and orientations. It is one of the most stimulating fields of photographic creation because, despite the establishment of "guides" and "unwritten rules" ( too generally accepted ...), principles and criteria of evaluation often questionable, it leads to a “result " undoubtedly positive, a defining trend towards progress and self-improvement in photography.

One who tends to this segment of photographic creation, can often consider or use it as a springboard to other fields of applying photography, perhaps more profitable. For some it may therefore be a good start and is considered a transient stage in their work. These would be the ones we can consider as part of the 'pragmatic' category. For others, it can be an endless beginning, and those touched by the "flame" can not abandon the perpetual challenge of competition, with ups and downs, with joys and sorrows, with failures and (Why Not?) "Successes" .. . they are the much more extended group of "idealists".

Sending your work to a photography salon means assuming the results of a jury’s assessment, whose competence and decisions are not allowed to be questioned or (God forbid ... ) contested. You are often forced to "swallow" some acidic remarks, some not very flattering ratings because "the rule" obliges you to take things as they are. The natural reaction is that of SELT-ANALYSIS, to search for the personal reasons for failure and to accept the challenge of SELF PERFECTING. It is the only normal reaction, through the beneficial effects it produces in time for those who have patience and perseverance ...

The PSA Group consists of photographers from the city of Oradea who joined the Photographic Society of America (PSA) and participated in various photographic art salons that it patronizes. Their results have been meritorious, materialized through a series of international awards and honorable mentions. There appeared, however, certain "voices" from some ... Non participants (...) which stated, under the "grapes are sour" principle that these competitions would be somewhat easy, and the "sine qua non" condition of acceptances and even awards / mentions would be reduced to the simple fact of sending works and paying the participation fees.

How this mentality is not (very) likely to be reduced or removed from those minds where it is immutable installed, those who participate in these salons have no other choice but to install a stricter censorship of their creations in order for themselves to be satisfied with a work well-done!

The PSA Group consists of: Adela Rusu, Ilisie Ovidiu Gheorghe Petrila Dancoglu Constantin, Cristian Ene and Teodor Radu Pantea. They invite all the local people who are passionate about photography to an exhibition organized in the prestigious cultural institution, The Oradea County Library "Gheorghe Şincai”, who has already created a tradition of organizing exhibitions of photographic art.

Each author will present a set of seven photographs, accepted and awarded in the photographic art salons patronized by the PSA and organized mainly in the US. It's one of the moments when the six authors have accepted a new challenge of their own selection. It's a moment of honesty in each of us.

We invite the Oradea public to know us, to judge us, to criticize us, to appreciate us, to be honest with us. For that we have tried to be honest! Because we are part of the previously defined category of idealists.

We welcome you to the exhibition opening on Wednesday, February 1, 2012, 17.00 o’clock at The County Library "Gheorghe Sincai".
We will be honored by your presence and we thank you in advance for participating.

luni, 30 ianuarie 2012

Expozitzia Grupului PSA

Expoziţia Grupului PSA

E vastă şi atractivă aşa-numita "fotografie de salon", ce face obiectul şi ţinta saloanelor/competiţiilor/concursurilor de fotografie artistică, manifestări aflate într-o dinamică de neoprit, trecând prin cele mai felurite tendinţe, influenţe sau orientări. Este unul dintre domeniile cele mai stimulative ale creaţiei fotografice deoarece, chiar în pofida instalării unor "şabloane" "reguli nescrise" (dar prea unanim acceptate...), principii sau criterii de apreciere adesea contestabile, conduce, în final, spre o "rezultantă" indiscutabil pozitivă, cu tendinţă definitorie spre progres şi auto-perfecţionare în fotografie.
Cel ce tinde spre acest segment al creaţiei fotografice, îl poate considera sau utiliza, adesea, ca pe o trambulină spre alte domenii de aplicare a fotografiei, poate mult mai profitabile. Pentru unii poate fi, aşadar, un bun început şi îl consideră o etapă pasageră în activitatea lor. Ar fi cei pe care îi putem considera ca făcând parte din categoria "Pragmaticilor". Pentru alţii, poate fi un început fără sfârşit, iar cei atinşi de "flamă" nu mai pot renunţa la provocarea competiţiei perpetue, cu urcuşuri şi căderi, cu bucurii şi tristeţi, cu eşecuri şi (why not??) "succesuri"... Sunt grupul, mult mai extins al "Idealiştilor".
Aţi trimite lucrările la un salon de artă fotografică înseamnă a-ţi asuma rezultatele aprecierii unui juriu, ale cărui competenţă şi decizii, prin însăşi litera regulamentului salonului în cauza, nu-ţi este îngăduit a le pune la îndoială sau (Doamne fereşte...) contesta. Eşti nevoit adesea sa-ţi "înghiţi" unele remarci acide, unele calificative nu prea măgulitoare, deoarece "regula" te determină să iei lucrurile aşa cum sunt. Reacţia firească este însă aceea a propriei AUTOANALIZE, pentru a căuta "în propria ogradă" motivele eşecului şi de a accepta provocarea AUTOPERFECŢIONĂRII. Este singura reacţie firească, prin efectele benefice pe care le produce în timp, pentru cei ce au răbdare şi perseverenţă...
Grupul PSA s-a constituit din artişti fotografi orădeni care au aderat la Societatea Americană de Fotografie (PSA) şi au participat la diverse saloane de artă fotografică pe care aceasta le patronează. Rezultatele lor au fost meritorii, concretizate printr-o serie de premii şi menţiuni internaţionale. Au apărut însă şi anumite "voci" din partea unor... NEPARTICIPANŢI (...) ce afirmau, în baza principiului "strugurii sunt acri" faptul (nedovedit/nedovedibil...) cum că aceste saloane ar fi oarecum facile, iar condiţia "Sine qua non" a acceptărilor şi chiar a premiilor/menţiunilor s-ar reduce la simpla trimitere a lucrărilor şi la plata taxelor de participare.
Cum această mentalitate nu (prea) poate fi combătută sau înlăturată din acele minţi în care s-a instalat imuabil, cei ce participă la saloanele în cauză nu au altă alternativă decât aceea a unei autocenzuri şi mai stricte ale propriilor creaţii pentru ca ei înşişi să fie pătrunşi, în mod convingător, de conştiinţă lucrului bine făcut!!
Grupul PSA se compune din: Adela Rusu, Ovidiu Ilisie, Gheorghe Petrila, Constantin Dancoglu, Cristian Ene şi Teodor Radu Pantea. Ei invită iubitorii artei fotografice din Oradea la o expoziţie organizată în cadrul prestigioasei instituţii culturale orădene, Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai", cea care şi-a creat deja o tradiţie din organizarea unor expoziţii de artă fotografică.
Fiecare autor va expune câte şapte fotografii dintre cele prezentate, acceptate şi premiate la saloane de artă fotografică patronate de PSA şi organizate, preponderent, în SUA. E unul dintre momentele în care, cei şase autori au acceptat o nouă provocare a propriei selecţii. E un moment de sinceritate al fiecăruia dintre noi.
Invităm publicul orădean să ne cunoască, să ne judece, să ne critice, să ne aprecieze, să fie, într-un cuvânt, sincer cu noi. Pentru că şi noi ne-am străduit sa fim SINCERI!! Pentru ca suntem din categoria mai sus definită a IDEALIŞTILOR.
Va invităm la vernisaj, pe data de miercuri, 01 februarie 2012, orele 17,00 La Biblioteca Judeţeană "Gheorge SincaI".
Prezenţa Dvs. ne va onora şi vă mulţumim anticipat pentru participare.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Zvonpress shi demisia

Umbla nishte zvonuri prin targ cum ca Mircea Anghel shi-ar fi dat demisia din Comitetul Director al AAFR (decizie ce-o succede pe cea similara, a lui Mihai Moiceanu, luata cu ceva vreme in urma...).
Nu shtiu cat adevar este in acest (deocamdata...) zvon, dar fie-mi permis a ma gandi cam care ar putea fi eventualele motivele unei astfel de decizii a exceptzionalului om care este Mircea Anghel, a carui seriozitate dublata de o rigoare specifica profesiunii militare pe care shi-a exercitat-o toata viatza, dar shi calitatzile incontestabile de artist fotograf au fost ratziunile (prezumptive...) ale cooptarii sale in forul de conducere (...) al AAFR. Ratziuni din care a fost omisa lipsa lui de obedientza, ce poate fi unul din motivele (deocamdata, presupusei...) sale demisii??
Dar ar mai fi, se pare un motiv: a tot pus intrebari incomode, referitoare la... la... dar sa nu anticipez pana nu apare o luare de pozitzie a lui Mircea Anghel!!

Caraghioslacul...

...preshedintelui de juriu (in text: PJ)... continua, este perpetuat, frizeaza ridicolul, absurdul, anacronicul... dar se conformeaza balcanismului, servilismului, pupincurismului (pe neshterse...) pe cat de tipic, pe atat de jalnic... romanesc!! Poate ca nu m-ar revolta atat de mult acesta meteahna absurda daca postura de PJ s-ar referi la personalitatzi reale ale artei fotografice romaneshti!! Dar nu e cazul pe la noi!! Pe meleagurile noastre "mioritjcse" se creaza anumite "retzete" anumite "abonamente", se ajunge la formula cat se poate de neproductiva conform careia "Ala vrem sa fie preshedinte al juriului nostru ca... asha trebuie...", anumite orientari spre persoane ce se gasesc in postura (nemeritata...) de a hotari directzii, tendintze, criterii...
Mi-a fost dat sa dau de urmele a inca unui salon autohton organizat in Urlatzi, Mizil sau Cugir (nu tzin minte cu exactitate...) unde, la un juriu de 3 componentzi (...), unul e PRESHEDINTE...
Iar daca cineva crede ca vreau sa lansez o cronica a carcotashilor... fotografica, il invit pe www.fiap.net unde poate sa verifice la cate saloane de arta fotografica mai exista acesta practica. Da, poate vor gasi 4-5 cazuri, dar sa se uite atent cine sunt PJ... Dar cazurile vor fi rarisime!!