Orange Bay

 

Orange Bay

În căldura aprigă de început de mai din Hurghada și împrejurimile sale, dintr-un Egipt preponderent deșertic, în care predomină culorile anoste ale nisipului bătut de soare și vânt, desparțit în două de artera verde-albastră a Nilului (destul de poluat...) dătător de viață si roade, cuvântul “orange“ te duce cu gândul la o culoare mai vie, mai atrăgătoare, mai împinsă spre zona calda a spectrului luminii albe, o culoare care ți-ar sugera pete de vegetație pe un fundal verde.

Când auzi însă de Orange Bay și mai afli că e o insulă în Marea Roșie, o întindere de ape de un  verde-albăstrui-turcoaz și plină de felurite viețuitoare marine si recife de corali multicolore, ai percepția mentală a unei pete de o altă culoare, completând în mod fericit un nesfârșit univers cromatic.

Bărcile de agrement turistic te desprind de Hurghada și de zona continental-deșertică, îți îngăduie o baie cu scufundări și te duc, în ceea ce îți imaginai a fi o excepție de la regulă, o paleta de culori cu dominante portocalii, adică un paradis… “Orange“!

Ajuns acolo, o eventuală decepție poate fi evitată la gândul că, totusi, insula e parte a Egiptului si nu are cum să facă excepție de la regula “deșerticului“ predominant, la revelația prezenței unei mări atât de cromatice, odihnitoare ochiului și în care e greu să îți numeri pașii până când apa îti ajunge la genunchi dar, mai ales, la descoperirea unei plaje aparte, atipice cum nu ți-e dat să vezi oriunde!! Sau… poate… NICIUNDE!!

O plajă amenajată sub o structura de stâlpi din lemn și trestie asezată deasupra, de-o asemenea maniera ca dedesubt să nu fie nici prea umbră dar nici dogoare de soarele obsesiv, dătător de arsiță chinuitoare de care greu te poti feri într-un loc geografic ce înseamnă, totuși, DEȘERT, un iscusit eșafodaj ce lasă dedesubt o hașură de lumini și umbre echilibrate, sub care se găsesc niște obiecte ciudate pe post de paturi de plajă, suficiente pentru a primi o adevărată “viitură“ de turiști de pretutindeni atrași de inedit și pentru ocuparea/utilizarea cărora nu este percepută nicio taxă. Și chiar dacă plaja insulară poate fi găsită doar grație priceperii navigatorilor de pe micile ambarcațiuni ce vin și pleacă permanent, locul e suficient de mediatizat pentru a trezi interesul și a se face dorit și căutat de valurile de turiști de pretutindeni, afluiți în grupuri de du-te/vino imposibil de stăvilit. Oricum, totul e gândit în interesul promotorilor/administratorilor locului pentru a-l transforma într-o atracție turistică inedită și... MERGE!!

Plaja în discuție, aflată într-o zonă influențată covârșitor de islamul cu ale sale rigori, e inundată nu doar de apele Mării Roșii, dar și populată efemer de mulți doritori de inedit, dar și de suficiente exemplare feminine în floarea vârstei, venite de pretutindeni, purtând costume de baie (adesea acceptate de nevoie...) unele voit îngăduitoare, oferind ochilor (cât mai) mult sau ascunzând (cât mai) puțin, depinde de modul de-a percepe o realitate fermecătoare a acelora ce fac plajă desigur, dar nu ezită să-și mai și “clătească ochii“… selectiv! Și ce e frumos știm cu toții cui îi place…

“Priveliștea“ în discuție poate fi percepută diferit, funcție de zona geografico-culturalo-traditională de sorginte a fiecăruia. Pentru un european sau pentru alți musafiri-privitori, să le zicem… “nemusulmani“, priveliștea poate fi una obișnuită, mai ales pentru cei umblați și pe la plajele de nudiști, precum e subsemnatu’, chiar dacă îmi mai “umblau“ ochii de jur-împrejur (dovadă fiind unele imagini de mai jos…) . Îndrăznesc să cred că turiștii de pe plajă făceau parte, aproape în totalitate, din această categorie, localnicii fiind ocupați cu serviciile oferite lor, dintr-un background al serviciilor discret oferite. Și totuși cred că pentru un musulman sadea, ceea ce se oferă privirii pe această plajă și pe toate cele din Egiptul mai îngăduitor, poate fi cel puțin șocant și afirm că Egiptul este mai îngăduitor când ne gândim că așa ceva ar fi de neconceput în țări precum Arabia Saudită sau Iran și altele, iar în anomalia statală numită Afganistan, ajuns acolo, trebuie să faci dificilul efort de-a nici nu te gândi măcar!!

Nu am observat turiste, să le zicem… “islamice“, și asta după costumația sumară despre care vorbeam, eu având ochiul format, deoarece în Antalia, Turcia am văzut “costume de baie“ (să le numim așa…) pentru femeile mai pătrunse, vor-nu vor, de spiritul, tradițiile și rigorile locale, adevărate salopete care le înveleau complet trupurile adesea ghicit-ademenitoare, și terminate la cap cu GLUGĂ (sic!!), lăsând “la vederea“… altora “decât“ labele picioarelor, mâinile și chipurile atent fardate si cosmetizate și care, nu o dată, îți rasplătesc privirile mirate cu un zâmbet discret.

E greu să redau în detaliu atmosfera de pe plaja Orange Bay, modul în care lumea trăiește momentele de concediu, pentru unii strict drămăluite nu pare un loc pentru cei din zona high-life…), și bănuiesc că mulți vin de mai multe ori asumându-si călătoria pe mare, pentru a se bucura de ineditul și atracția locului. Bănuiesc asta deoarece nu am observant să existe vreun hotel pe insulă…

Nu am văzut foarte multe plaje la viața mea (doar câteva cât să îmi clădesc o vagă idee…) dar cea de pe Orange Bay mi s-a părut aparte prin non-conformismul ei, fără acea rigurozitate a chaise-long-urilor aliniate aproape militărește “la ața întinsă“ de pe plajele occidentale, și închiriate cu ziua. Ești scutit aici de stress-ul presunilor/intereselor comerciale atent urmărite și obsesiv promovate.  

Nici pe plaja de la Orange Bay, acele așa-zise paturi de plajă, nu sunt puse chiar de-a valma, dar parcă e evitată o ordine prea excesivă, adesea perturbată întru rigoare, oferind unele “abateri“ confortabile!! Nu știu ce m-a facut să mă simt în largul meu acolo și să transform experiența locului într-o amintire demnă de păstrat, dovadă că acum, după doi ani, aștern prezentele gânduri.

Pe plajele din Hurghada esti permanent asaltat de tot felul de inși care te bat la cap cu felurite oferte de orice, adesea devenind prea insistenți… prea agasanti… Pe Orange Bay nu am avut parte de așa ceva semn că ar putea fi considerat un refugiu de confort, relaxare și priveliști de neuitat într-un spațiu auster!!

Spiritul turistico-pragmatic al egiptenilor trece peste anumite cutume, tradiții precepte coranice și prejudecăți, știind să își pună în valoare valorile culturale și turistice, de care beneficiază din plin.