Auschwitz - Tărâm al tăcerii

 

Auschwitz – Tărâm al tăcerii

Proiectul cuprinde imagini realizate cu ocazia vizitei efectuate la Auschwitz şi Birkenau în anul 2004. Sunt fotografii realizate de aşa manieră încât locul să pară pustiu, impropriu vieţii, un spaţiu ce păstrează doar urmele, amprenta şi atmosfera imensei monstruozităţi la care i-a fost loc de desfăşurare şi martor.
Un spaţiu al morţii, care te copleşeşte prin dimensiunile sale şi te îngrozeşte prin rigoarea organizării, adusă aproape de perfecţiune, întru desăvârşirea sinistrei sale meniri.
Un spaţiu care, în pofida timpului ce se scurge inexorabil, păstrează ceva din atmosfera disperării, a destinaţiei finale, fatale, a lipsei oricărei speranţe.
M-am oprit în multe locuri, am încercat să desluşesc semnificaţiile lor, rolul şi poziţia ce le-au fost hărăzite în diabolicul angrenaj al morţii industrializate şi, prin acesta, am păstrat prelungi momente de reculegere. La capătul lor, am apăsat declanşatorul aparatului fotografic, căutând acele încadrări în care sa nu apară nici unul din turiştii care, poate prea deconectaţi, vizitează acest loc ca pe un obiectiv turistic renumit si „interesant”.
Am dorit să sugerez celor ce-mi vor vedea fotografiile, că am fost acolo singur, doar eu cu gândurile mele, plimbându-mă consternat şi oripilat printre barăci şi block-uri, de-a lungul celui mai sinistru segment de cale ferată din lume, unicul ce avea un „punct terminus” numit „CREMATORIU”... Trebuia să fac permanent un efort pentru a-mi aminti că mai aveam şi un aparat fotografic şi că îmi propusesem să las o urmă a trecerii mele pe acolo. O urmă în imagini sumbre, grave, tensionate, pe măsura locului, alături de un suspin şi câteva lacrimi...
Auschwitz este un sanctuar pe care trebuie să ni-l imaginăm ca fiind cufundat într-o deplină şi eternă linişte, iar cei ce vin acolo nu trebuie decât să perpetueze acea linişte, să mediteze, să creadă ceea ce s-a întâmplat şi să încerce să contribuie, astfel, la neuitare. Totul în linişte şi meditație...
Păşiţi cu grija prin iarba ce creşte pe acel pământ, udat cândva din abundenţă cu lacrimi, sudoare şi sânge. Şi atunci veţi auzi un vaier lugubru şi trist al sufletelor celor extrem de mulţi, incredibil de mulţi, pentru care acel loc a fost ultima destinaţie a vieţii lor.
De aici şi acest titlu ce s-a înfiripat atunci, în mintea şi sufletul meu: "AUSCHWITZ - TĂRÂM AL TĂCERII". Mergeţi acolo într-o tăcere deplină şi pioasă toţi cei ce veţi fi văzut aceast proiect, şi întrebaţi-vă în gând: "Cum a fost posibil?". Pentru că A FOST POSIBIL!