La umbra Turnului Eiffel

La umbra Turnului Eiffel

Turnul Eiffel, Musée d’Orsay și Catedrala Notre Dame sunt doar trei dintre dovezile deviațiilor  în gândirea discutabilă a francezilor (ca să mă exprim eufemistic...), deviații ale căror efecte catastrofale au fost oprite, din fericire, la timp!! Clădirea gării Orsay era cât pe-aci să fie demolată în 1970 dar unele minți lucide, apărute (poate nu chiar) din senin și la momentul oportun, au blocat aceasta decizie de-o stupizenie tipic franțuzească, transformând impunătoarea clădire, unică în felul ei, într-un muzeu de artă unic, inaugurat oficial în decembrie 1986 de către președintele de atunci al Franței, François Mitterrand. Este greu de redat în cuvinte ce colecții găzduiește astăzi fosta gară devenită Musée d’Orsay și câți vizitatori înregistrează zilnic!!

Am avut ocazia să-l vizitez de două ori, în 2019 și 2020 și am rămas cu convingerea că nu i-am reținut în detaliu, sublima și, aparent, inepuizabila colecție de opere de artă unice. E un muzeu foarte aglomerat și am convingerea că mulți îl viziteaza deoarece e de bonton, fără a avea o documentație prealabilă și un dram de lecturi despre arta modernă…

Catedrala Nothre Dame a trecut și ea prin multe, dar să rămânem doar la perioada Revoluției Franceze

În timpul iacobinilor (1793-1794), catedrala a fost profanată devenind Templu al Rațiunii și loc unde erau citite și dezbătute operele iluminiștilor în timp ce era venerată Ființa Supremă. Catedrala a redevenit catolică în urma concordatului lui Napoleon I cu Papa Pius al VII-lea din 1801, Napoleon fiind încoronat aici împărat al Franței pe data de 2 decembrie 1804. A facut și el câte ceva bun, în afară de nesfârșite războaie, cu milioane de victime…

După razboaiele nepoleoniene, Notre Dame a ajuns într-o asemenea stare de degradare, încât oficialii vremii de la Paris au luat în considerare demolarea ei(!!!). Victor Hugo, care admira catedrala, a scris romanul “Notre Dame de Paris”, publicat în engleză ca “The Hunchback of Notre-Dame”) în anul 1831, pentru a o salva. Cartea a avut un success enorm, sensibilizând autoritățile vremii asupra stării de degradare al edificiului.

În același an în care a fost publicat romanul lui Hugo, un grup de dezaxați (des français, bien sûr!!) au jefuit sacristia catedralei și i-au spart vitraliile. În 1844 regele Louis Philippe a ordonat restaurarea bisericii, care a cunoscut o perioada de acalmie până la incendiul din 2019, despre care mi-am spus deja părerea, acceptată sau nu…, dar e părerea mea!! https://teodorpantea.blogspot.com/2019/06/elegie-la-notre-dame_15.html

Să fi fost ecoul, peste decenii a absurdei voințe a celor ce i-au dorit dispariția??!!

Turnul Eiffel a devenit cea mai înaltă clădire din Paris odata cu inaugurarea sa la 31 martie 1889 şi a fost considerat, de boema pariziană, „inutil şi monstruos". Guy de Maupassant și Émile Zola au fost printre cei care au emis asemenea păreri. Maupassant spunea: "O intreprindere diabolica al unui cazan cu amagire de grandoare!". Charles Garnier, arhitectul renumitului Grand Palais Garnier (Opera din Paris), precum și sute de artisti, poeti si scriitori, au semnat o petiție publică în semn de protest fata de Turnul Eiffel, atribuindu-I calificative gen "gigantul horn negru". A existat chiar și cineva care ar fi afirmat că locul lui preferat din Paris este sub turn deoarece doar de acolo... nu se vede turnul!!

Turnul a fost construit în doar doi ani, ceea ce era, la tehnologiile de atunci, o adevărată performanță, fapt de care ar fi trebuit să țină cont detractorii lui. Peste 18.000 de piese fuseseră fabricate şi urmau să fie asamblate pentru a construi structura de metal, încheiată cu ajutorul a 2.500.000 de nituri.

Ei, și dacă am ajuns aici, se cuvine să adăugăm elementele de stupizenie românească (tot “geantă latină”, vorba lu’ Conu Leonida…). Mai exact, s-a scris în presa autohtonă ca structura turnului ar fi fost construită cu oțel de Reșița, iar ”niturile au fost turnate la Govăjdia, lângă Hunedoara, deoarece Franța nu avea siderurgie în anii 1800” (Ce n'est pas comme ça??).

“Mărturiile” aparțin unor oameni care au lucrat sau au crescut în zonă, fiind preluate de felurite ziare, locale și naționale, dar și de mulți romani-persoane fizice mustind de snagă patriotardă!! Istorici serioși, spre cinstea lor, au demontat aceste supoziții.

Cei ce postează și acum, bunăoară pe Facebook, aberații cum că pe fiecare element metallic ar fi ștanțat, nici mai mult, nici mai puțin decât: "Made in Reșița, Romania" (oare nu aveau altă treabă siderurgiștii austrieci decăt să ștanțeze chestia cu pricina în… engleză??!!) nu fac efortul minim de logică pentru a-și da seama că, la vremea construcției turnului, Reșița, ne place sau ba, nu făcea parte din România!! Ba mai mult, se afirmă că pe cele 2.500.000 de nituri ar fi ștanțate inițialele numelui unui oarecare Ghiță Pănculescu, făr’ de care amărâtul ăla de Gusti Eiffel nu ar fi fost înstare să asambleze două tinichele…

Turnul trebuia să fie demontat în anul 1909 dar iar, din fericire, minți lucide, aparute din nou din neant și la momentul oportun, au împiedicat această monstruozitate, dându-i alte întrebuințări. Mă și gândesc cum s-ar fi putut demonta/demola la acea vreme, când nu am știință de existența flăcării de tăiat, iar flex-uri sunt sigur că nu existau!! O asemenea idee aberantă devine clară în mintea oricui vizitează turnul și vede cât de temeinic a fost construit!!

Destinația de bază a turnului a devenit turismul și, la nivelul anului 2010, se vorbea despre 250.000.000 vizitatori!! A fost și subsemnatu’ pe acolo de două ori, ridicând numărul vizitatorilor, ajungând sub turn, în pătratul cu latura de 89 de metri dintre picioarele acestuia.

Nu mi-am pus problema cum că de acolo nu se vede turnul ci, dimpotriva, era un loc din care îmi puteam da și mai bine seama de măreția și dimensiunuile edificiului, cât și de temeinicia cu care era realizat!! Aveam ocazia să mă întreb, o data în plus, cum de unele minți bolnave îl puteau considera o construcție efemeră, gândindu-se la demolarea lui!!

În perimetrul pătrat de la baza turnului, am putut constata prezența unei mulțimi de oameni din cele mai diverse țări/continente, atrași de faima sa. O lume pestriță și pitorească, așteptând cu răbdare intrarea într-unul din cele patru lifturi, câte unul în fiecare picior. Lifturile te ridică treptat spre diferitele etaje și te uimește gândul că turnul a fost dotat, încă de la inaugurare, cu mai bătrânele lor înaintașe acționate hidraulic!!

Am încercat să prind acea atmosferă plină de rumoare și vânzoleala permanentă, acea mișcare browniană umană care mi s-a părut pe cât de animată, pe atât de calmă, în plăcuta și maiestuoasă umbră a turnului.

O vizită pe care nu poți s-o uiți sau s-o regreți, mai ales la nivelul a 300 de metri al celui mai înalt punct vizitabil al turnului!!

Dar oare ce alte edificii vor mai cădea prada fie stupizeniei uname, fie hazardului??!! Că tot arse Catedrala din Nantes și cam "miroase" a mână criminală… Nu am cunoștință de vreo intenție de-a rade de pe fața pamantului Petit Palais și Grand Palais, ridicate tot cu ocazia Expoziției Universale din 1889. Da’ mai știi??!!