marți, 9 aprilie 2019

QUADRATE

Mi-e greu să îmi mai amintesc când, cum și de ce am ajuns la revelatzia compoziției în pătrat dar îmi stăruie în minte o fotografie pe nume „Golf”  realizată prin 1980 în luna decembrie, la Mamaia, de pe platforma hotelului  PARC, la o oră foarte matinală și pe care aș putea s-o consider ca un eventual punct de plecare.
Nu știu de ce, formatul pătrat mi se părea unul relativ confortabil și nu-i resimțeam efectul unor posibile „încorsetări ”, chiar dacă, aparent, resticționa refugiile compoziționale înspre stânga-dreapta-sus-jos, atunci când ele s-ar fi impus de la sine. Chiar dacă formatul pătrat ar fi, iluzoriu, unul fără raporturi dimensionale confortabile (dar cu rigoarea egalității laturilor), fără alambicate diviziuni „de aur”, dar cu unele trimiteri înspre Fibonacci,  am simțit o oarecare libertate între laturile sale și între care mă simțeam în largul meu!! Devenise, în mare măsură, formatul meu de predilecție și îl consideram un „șablon” pentru multe dintre  genurile abordate !!
O multitudine de fotografii realizate de alții și pe care le regăseam din
 abundență în cataloage, colecții propuse spre jurizare sau în infinitul univers la internet-ului, mi-au confirmat posibilitățile generoase ale exprimării în formatul pătrat, mai ales atunci când am intuit și o oarecare „indulgență” înspre abaterile de la regulile compoziționale pe cât de îndeobște acceptate, pe atât de greu de impus!! Poate, intuiam eu, formatul pătrat permite compoziții pe liniile mediane sau în punctul central al imaginii!! Poate îngăduie o imagine aparent încarcată, confuză, ambiguă sau una, la fel de aparent, simplistă (în sensul pozitiv, compozițional al noțiunii…), redusă la câteva elemente esențiale. Nu știu ce mă face să cred că formatul pătrat, QUADRATUL, le îngăduie pe amândouă!!
Dar oare ce poate fi mai redus înspre simplitate și esențial decât  binecunoscutul  „Pătrat negru pe fond alb” al lui Kazimir Malevici??!! Ei bine, nu am putut considera provocarea lui Malevici ca vreun „Nec plus ultra” ci am voit ca imaginea fotografică pătrată să conțină cate ceva... Ceva ce ține de fotografie, de confort vizual, de mesaj, de efect de șoc moderat, de trăsnite fantezii și aiureli personale...
Pe vremuri, cand lucram încă pe film, formatul 6x6 rezolva, încă din momentul preluării imaginii, problema selecției „în pătrat” a unui segment semnificativ din realitatea fotografiată. Gândeam „în pătrat” cele mai diverse subiecte înspre care-mi îndreptam aparatul de fotografiat 6x6. Era suficientă (uneori...) o mișcare a aparatului de fotografiat în toate direcțiile dar și o oarecare meditație și/sau intuiție, cu ochiul în vizor. Cadrul respectiv mă scutea de recompuneri și reîncadrări in laborator!! Recursul la „pătrat”  apărea, pe parcurs, și ca o selecție „în negativ” a ceea ce s-ar încadra într-o astfel de recompunere/regândire.
Era digitală, prin programele sale de procesare, mi-au oferit noi posibilități, mergând pâna la a „comprima” dreptunghiularul în patrat, cu ineditele deformări ale imaginii ce rezultă în mod firesc.
Ideea de QUADRAT s-a extins înspre proiecte/expoziții concepute pe de-a-ntregul în acest format: „Sic Transit..”, „Chipul Imaginat”... și ce mai poate fi... „Quadrimaginat”!!!



















































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu