sâmbătă, 21 iulie 2012

Sub semnul lui Seth

Sub semnul lui SETH O lume năucitoare a străzii bântuite de o circulație frenetică, haotică, halucinantă, fără reguli, fără noimă, fără principii, fără priorități... Un megalopolis împânzit de bulevarde pe care se desfășoară un trafic ce nu contenește zi sau noapte precum un flux sanguin generator de viață... O mișcare browniană în care sunt angrenate, deopotrivă, valuri de mașini, căruțe trase de măgari, cărucioare felurite, încărcate la refuz, trase de oameni și, nu în ultimul rând, masa omniprezentă a oamenilor imensului oraș, ce mișună cu sau fără rost, strecurându-se timizi sau îndrăzneți spre ținte și rosturi doar de ei știute, printre șuvoaiele de mașini veșnic grăbite, agresive, îmbulzite sau victime imobilizate ale veșnicelor blocaje ce te pot imobiliza uneori preț de zeci de minute plicticoase, chinuite, cu ochii spre ceasul ce marchiază, implacabil, timpul trecut inutil și finalitatea destinației, de multe ori ratată, întârziată, amânată... Un vacarm permanent de claxoane... O lume în care atunci când apreciezi că drumul până într-un anumit loc ar trebui să dureze, în mod normal, o oră, trebuie să pornești cu o (altă... ) oră mai devreme... Un oraș în care, dacă te aventurezi la volanul unei mașini (de preferință nu a ta, personală...) trebuie să acumulezi luni bune de ”experiență locală”, iar șansa ca mașina ta să rămâna intactă mai mult decât câteva zile devine o adevărată himeră... Un oraș care nu se adaptează la vrerea ta ci TU trebuie să i te adaptezi... Un oraș (totuși...) fabulos, fascinant, cald, primitor, prietenos... CAIRO!!! E orașul în care m-am trezit năuc dar fascinat, surprins dar încântat, (adesea...) decepționat dar (mereu...) înțelegător, dornic de-a descoperi o nouă lume ce mi se dezvăluia în ritmul impus de ea, dar răbdătoare și generoasă în fața derutei mele, ca și a dorinței mele de descoperite, înțelegere, de cuprindere a realității ce mă învăluia tumultos. Sosisem în Cairo unde urma să stau o săptămână, timp trist de scurt pentru a îmbina dorința turistului de a vedea (Doamne, câte sunt de văzut în Cairo...), cu cea a fotografului, de a imortaliza cât mai mult din universul infinit de extins și diversificat ce mă învăluia, ca o permanentă provocare... Taxi-ul închiriat cu ziua se strecura abil prin universul amețitor al circulației din Cairo iar șoferul Saied făcea adevărate minuni de ”echilibristică” ce, adesea, îmi produceau fiori. Mi s-a conturat ideea redării fotografice tocmai a acestui haos și al condiției omului în acest univers amenințător și riscant prin care trebuie să se strecoare, în care era nevoit să-și ducă traiul, să-i supraviețuiască, să-l domine. Am început să fotografiez prin geamul din dreapta a mașinii, uneori din mers, alteori pe durata minutelor nesfârșite de blocaj în trafic. Realizam că se poate, că merge... Apoi am extins ideea, ce se contura deja ca un prim proiect ”egiptean”, pe durata plimbărilor pe străzile trepidante, unde găseam, la tot pasul secvențe ce se adaptau, de la sine, conceptului inițial. Un concept născut ad-hoc, în tumultul stăzii din Cairo, în ”miezul” imperiului lui Seth. SETH! Zeu cu semnificații diverse în mitologia egipteană și cu extensii până în mitologia greacă (Typhon), asemuit cel mai adesea cu un simbol al dezordinii și haosului, pare a fi ”patronul” străzii din Cairo. Și cum Cairo înseamna străzi, artere, bulevarde, nebunia traficului, vaier de claxoane, ”suspensie” greu miscibilă de oameni și mașini aflate într-o veșnică forfotă și luptă pentru supremație, ce niciodată nu-și conturează învingătorul, pot eu oare să afirm că Seth este stăpân peste Cairo?? Am intrat în imperiul lui Seth și am încercat să-i înțeleg pulsul, semnificațiile, tumultul, zbaterea, trepidația, respirația... Eram în mijlocul tuturor acestor semne, aparent agresive, tensionate, obsedante. Dar am plecat din Cairo cu sentimentul farmecului și frumuseții unui oraș fascinant, al cărui amintire vreau sa se ”prelungească” în imaginile de față. Voi avea, oare, ocazia să revin acolo??!! Sau, poate, aceste imagini vor fi și pentru mine o plăcuta aducere aminte. Pentru cei ce le vor vedea, doresc să devină o PROVOCARE!! Mergeți să-l căutați pe SETH!!

4 comentarii:

  1. Daca voi avea ocazia, voi merge pentru a vizita, nu doar imperiul lui Seth, ci , poate chiar si pe al fratilor sai, Ham si Iafet.Multumesc pentru impartasirea gandurilor si a emotiilor traite, atat prin imagine, cat si prin cuvant!Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multzumesc pentru comentariu, distinsa Doamna Red. Va doresc sa vedetzi Cairo (shi nu numai...) shi sa va sintzitzi sub semnul acelui zeu pe care il consideratzi reprezentaiv pentru personalitatea Dvs. O personalitate aparte shi complexa, banuiesc...
      Va invit sa comentatzi shi alte postari de pe blog-ul meu.
      Multa stima!!

      Ștergere
    2. Provocarea exista. Dar pana atunci iti multzumim ca ne "imprumuti" ochii tai pentru a vedea ceea ce, probabil, majoritatea dintre noi nu vor apuca sa vada vreodata .Cunoscand potentialul tau, sunt convinsa ca fotografiile vor fi pe masura asteptarilor. Pacat ca pozele n-au parfum... Spun asta pentru ca tocmai m-am intors de la Marakesh. Si desi au trecut niste saptamani, inc amai am in nari acele miresme pe care nu le poti descrie, si ochii imbatati de culoare. Fotografiile tale sunt toate in alb /negru? Ca simpla spectatoare, fara nici cele mai sumare cunostinte in ale fotografiei as zice ca e indraznet, in conditiile in care lumea poate se astepta la o explozie de culori. Sau gresesc? Sa fie Cairo doar o explozie de griuri? "Furand " culoarea poate faci loc ochilor nostri sa vada, sa descopere altceva. Revin in Romania abia peste 2 saptamani, poate voi avea ocazia sa-tti vad la Oradea fotografiile?! Mult succes!

      Ștergere