Recursul la scanner

RECURSUL LA SCANNER

Fotografie analogică sau ”pe film” mi-a ocupat mulți ani din viață și mă refer aici la anii, peste 50, de când mă ocup de fotografie. Anii ”analogici” sunt cei în care pasiunea pentru fotografie și atracția pe care aceasta o exercita asupra mea, m-au făcut să trec peste greutățile și frustrările legate de costurile ridicate ale aparaturii și materialelor precum și a posibilităților limitate de comunicare, mai ales peste hotarele României.

Nu pot să neg faptul că acea fotografie avea farmecul și provocările ei, căutările înspre o calitate cât mai bună și o reală originalitate a imaginii finale fiind dificile, laborioase și bazate pe priceperea și experiența fotografului (adesea și pe noroc...), în condițiile unor posibilități tehnice limitate, rezultatul fiind imagini adesea ireproductibile.

Lupta pentru succesul în saloanele de artă fotografică era inegal. Artiștii fotografi români trebuiau să concureze cu aparate Zenit sau Praktica (primul meu Prakctica LTL3 a costat, în 1977, 4720 lei, în condițiile în care salariul meu de proaspăt inginer stagiar era de 1820 lei) contra Nikon, Leica, Canon, Hasselblad, Mamyia, etc., și cu filme RDG-iste, rusești sau chinezești contra Kodak, Ilford, Agfa, Fuji, etc.

Singura posibilitate a noastră în acesta competiție inegală, era originalitatea, ideile novatoare, inventivitatea și inspirația.

Saloanele actuale de artă fotografică se bazează tot mai mult pe anumite șabloane, pe super-calitate tehică ce produce imagini spectaculoase dar nu și neapărat artistice, pe o tehnică din ce în ce mai sofisticată și, implicit scumpă, și pe super-procesări prin programe alambicate și costisitoare.

Nu aș putea afirma neapărat că toate aceste aspecte actuale ar conduce la mutații care, după părerea unora, abat fotografia de la spiritul ei!! Desigur, fotografia datorează enorm pionierilor acesteia, înaintașilor de certă valoare, inventatorilor și feluriților deschizători de drum, curentelor și stilurilor ce s-au perindat din 1839 și până azi. Este însă cert și normal că fotografia nu poate rămâne la niciunul din momentele precedente din relativ scurta ei istorie, oricât de semnificative ar fi fost acelea ci, ca orice fenomen artistic/creativ trebuie să cunoască o evoluție firească.

Fotografia, ca unul din ultimii veniți în marea familie a artelor vizuale, cunoaște un dinamism aparte, datorat și faptului că, prin tehnologiile actuale ce pun la dispoziția oricui camere performante la prețuri accesibile, precum și prin evoluția fotografiei cu telefonul mobil, a apărut un număr imens de practicanți ai fotografiei.

Aceste evoluții fac ca baza piramidei calității in fotografie să se extindă iar drumul spre vârful acestei piramide să devină tot mai lung și mai anevoios.

Pentru mulți, saloanele de artă fotografică și succesul în cadrul acestora reprezintă un posibil vârf al acestei piramide. Pentru mulți alții vârful înseamnă succesul în activitatea de fotograf profesionist. Desigur, mai sunt și alte modalități de atinge un “vârf” în activitatea fotografică. Am fost atras multă vreme de saloanele de artă fotografica, am participat la 556 saloane internaționale 103 naționale și am câștigat 309 premii și mențiuni internaționale, dar atracția mea față de acestea începe să scadă. Nu afirm că nu voi mai participa la unele, în viitor, tentația competiției rămâne activă dar începe să mă deranjeze ideea de-a face ceea ce este pe placul juriilor, fiind sau nu la modă sau în conformitate cu tendințele actuale.

Vreau tot mai mult să caut altceva și mi-am reamintit perioada fotografiei analogice, pe care am practicat-o vreo 40 de ani. Am anumite nostalgii din acea perioadă dar nu într-atât încât să-i uit dificultățile și frustrările și să nu apreciez/prefer comoditatea tehnologiei digitale, performanțele si posibilitățile nelimitate ale acesteia. Dar totuși… vreau altceva!!

Mi-a venit o abia perceptibilă chemare dinspre sertarele, de multă vreme nedeschise, în care am depozitate mii și mii de clișee negative alb-negru. Am început să mă uit, să selectez, să-mi reamintesc!! O inedită călătorie în timp cu descoperiri de momente uitate, de locuri, de abordări, de încercări… Clișee uitate, ignorate, neglijate… arhivate.

Nostalgia mea dinspre/înspre perioada îndelungată a practicării fotografiei “pe film” începe să îmi contureze în minte o nouă idee. Oare de ce să nu caut în acel noian de imagini pe nedrept abandonate (sau, poate, doar temporar arhivate…) clișee interesante pe care, odinioară, nu am apucat să le măresc, unele poate și din cauză că nu aveau contrastul și/sau rezoluția dorite sau avea unele defecte greu de corectat la acea vreme, și care nu-mi permiteau realizarea unor măriri de bună calitate.

Am (re)descoperit multe clișee pe care le consideram nesemnificative calitativ și/sau tematic pentru a obține niște fotografii de salon, la standardele și tendințele vremii. Le-am dat deoparte, le-am ignorant, le-am uitat dar, totuși, le-am păstrat!!  Poate și impactul digitalului, cu certele sale atuuri, avantaje dar și unele capcane, m-au determinat să-mi întorc privirea brusc de la ele și să renunț la a mai fotografia cu aparatele clasice, pe film.

Am început să scanez câteva clișee de demult, începând cu unele făcute după 1990, cu aparate 6x9 cm, cu burduf, din care aveam câteva în colecția mea. Acestea “răspundeau” în mod aparte la noul meu proiect. Desigur, am scanat și clișee 34x36 mm sau 6x6 cm. Și o voi mai face…

Tehnica digitală permite o corectare mult mai bună și confortabilă a tuturor punctelor, zgârăieturilor sau “firelor de telegraf”, o activitate migăloasă chiar și în digital, dar care devine o adevărată distracție când eu, cu “stagiul” meu îndelungat în “analogic”, îmi amintesc de retușul de odinioară cu pensule, tuș și creioane!! O tempora… Dar oare trebuiesc acele imagini retușate atât de minuțios??!! Oare unele defecte nu pot fi lăsate neatinse pentru o amprentă mai arhaică??!! Oare ele nu pot fi integrate in compozoție, în idee?? Poate că da… să lăsăm timpul să decidă după ce mă voi fi “cufundat” mai mult în acest nou proiect.

E greu să apreciez cât de imensă mi se pare acuma propria mea arhivă de filme și idea de-a o “scormoni” îmi provoacă un oarecare discomfort. Poate ca idea aceasta poate fi extrapolată înspre noi direcții. O direcție poate fi o reluare, de pe alte poziții, a fotografiei analogice.

Deja mi-am achizitionat câteva rollfilme și mi-am selecționat câteva aparate cu burduf, 6x9 cm, în bună stare, pentru o continuare a acestui proiect. Mai am și vreo 40 de “boxuri” și poate că îmi voi îndrepta atenția și spre ele.

Deocamdată, prezint aici câte ceva din ce am realizat până acuma în cadrul acestui nou proiect!! Ce voi face în viitor îi va fi, fie continuarea, fie devieri spre alte direcții.