Slatina, Ucraina și ''războiul ciudat''

 

Slatina, Ucraina și ''războiul ciudat''

Am avut ocazia să ajung în orașul-stațiune Slatina care, contrar așteptărilor, e situat în Ucraina, la nord de Sighet. Se pare că e numele românesc al unei localități al cărei nume real nu m-am ostenit să îl aflu și unde, se pare, traiește o comunitate de români, într-o proporție necunoscută mie.

Nu m-a speriat gândul să mă duc într-un oraș dintr-o țară aflată în război (cel puțin așa rezultă din mass-media cu care am fost în contact...) deoarece organizatorii călătoriei m-au asigurat că nu există niciun risc. Mai fusesem acolo cu vreo opt-nouă ani în urmă, pe cand războiul nu începuse încă nici măcar în minți mai pesimiste.

Asigurările organizatorilor avea să se confirme la fața locului, unde am găsit o localitate ai cărei locuitori își trăiau viața cotidiană într-un mod în care nu ar duce pe nimeni cu gândul la un război desfășurat la doar la câteva sute de kilometri depărtare și care, se pare că nu-i doar o păruială trecătoare, ci un război crâncen, un război în toată regula, cu sute de mii de victime și cu distrugeri greu de imaginat!! Nu văzusem vreo diferentă între atmosfera din urmă cu ceva ani și cea de la vizita la care mă refer, din seprembrie 2025.

Pe străzi liniște, localnicii calmi pe străzi, deplasându-se pe unde îi duceau nevoile cotidiene, totul într-o atmosfera care nu ar duce pe nimeni cu gândul la o țară aflată în război, pornit de la o invazie a Rusiei (ale cărei motive nu le discut pentru că nu le voi înțelege niciodată...).

Ce nu știam eu la prima vizită e că Slatina este și o stațiune de agrement, zonă pe care am avut ocazia să o vizitez în septembrie 2025. Un loc plin de hoteluri, piscine, terase, restaurante, tarabe, lume relaxată ca la stațiune, oameni în costume de baie, mașini faine unele ca noi, veselie și odihnă, ce mai!! Am văzut tarabe în care bărbați în putere, vindeau felurite chestii mai mult sau mai puțin folositoare. Produsele alimentare aveau prețuri ''de război'', adică foarte convenabile!! Terasele pline, berea-gârlă, grătarele sfârâiau emanând fumuri bine-mirositoare!!

Toate acestea m-au dus cu gândul la ''războiul ciudat'' din 1939-1940 care a fost o fază de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, marcată de foarte puține operațiuni militare pe frontul de vest, în lunile care au urmat invadării Poloniai de către Germania (fără... nazistă), și care a precedat Bătăliei Franței. Deși marile puteri europene au declarat război una celeilalte, nicio parte nu s-a aventurat în lansarea unor atacuri de amploare în perioada respectivă, având loc doar câteva lupte terestre lipsite de importanță și câteva raiduri aeriene.

Aliatii erau complet dezorientați, nu înțelegeau cum e cu ''războiul'' la care, cică, participau, erau destul de relaxați și nutreau speranța că, oricât va dura, va fi cam așa. Nu stiau încă ce va urma...

Mi-am permis să fac o paralelă între ''razboiul ciudat'' de mai sus și războiul la fel de ciudat, din Ucraina

Acolo sunt pompate sute de miliarde de dolari/euro dintre care, AM FERMA CONVINGERE, mulți intră în buzunare/conturi de nimeni știute!!

Am fost prin cele țări europene unde am văzut zdrahoni ucrainieni, mutre de indivizi cu care nu prea ai vrea să ai de-a face, ai căror loc ar fi pe front, să-ți apere patria atacată de ruși!!

Europa e plină de refugiați care fug de războiul unde, se pare, lasă să lupte ''fraierii''!!

Am fost recent în Viena unde, în parcarea subterana a hotelului la care am înnoptat, am văzut cel puțin șase mașini de marcă (nicio Dacia 1300 second hand sau Lada...) care toate arătau ca taman ieșite din fabrică!!

Când eram în armată, ni s-a prezentat doctrina militară a FOSTEI ROMANII, numită ''Războiul întregului popor'' care prevedea că, în cazul atacării țării, toti românii se implicau în efortul de apărare, nu neapărat doar pe front!! Pe atunci, o eventuală încercare de părăsire a FOSTEI ROMÂNII era considerată TRĂDARE și pedepsită ca atare!!

Jalenszky ar trebui să își adune toate forțele interne și să le mobilizeze pentru apărarea țării înainte de-a cerși pomeni ''fără număr''!!

Offroad Girl

 Offroad Girl

Într-o posibilă parafrază la ‘’Frumoasa și bestia‘’, o posibilă alăturare între niște monștri offroad restructurați din mașini de (mai mult sau mai puțin…) toata ziua, în niște ciudate vehicule de văzut cine știe când și pe unde, și trupul diafan, nud, al unei tinere dezinvolte, devenită element central/vital în proiectul ‘’Offroad Girl‘’, poate deveni o stranie idee. Stranie sau poate inedită pre percepția celui ce îl va vedea (cine știe pe unde…) și îi va percepe (sau nu??!!) mesajul și/sau originalitatea.

Totul se petrecea într-un atelier de profil, specializat în metamorfozarea mașinilor pre gustul și preferintele celor dispuși să ‘’bage adânc mâna în buzunar‘’ (o sintagmă preferată a unor crainici anacronici ai televiziunilor autohtone…) pentru a intra în posesia unor mașini/nemașini/supermașini (sau… mai mult decât mașini…), într-o seară rece ce își transmitea în hală aerul la fel de răcoros și neconfortabil si, implicit, pe tabla mașinilor în lucru, o răceală suportată cu stoicism de tânăra pe cât de… ‘’neîmbrăcată‘’, pe atât de fermecătoare, dar care s-a expus ca atare, cu dezinvoltură, în fața unui mic grup de fotografi care, fiecare a profitat în stilul lui şi prin prisma propriilor concepții, de ideea inedită, de provocarea unică oferită.

Poate, pe undeva, eu m-am inspirat și din titlul piesei ‘’I’m in Love With my Car ‘’, a trupei QUEEN care mie, rocker fanatic, nu îmi place, din motive pe care le trec sub tăcere, dar care se cere citată/pomenită… stiu eu de ce.

Mașinile iscusit (și profesional…) reconfigurate în niște monștri totuși, deocamdată,  în devenire dar încă docili în repaosul bulversat din atelier, în așteptarea înfăţişării finale menită sa te bage în sperieţi, reacționează tacit la prezența nimfei nude, fragile, (de)venită de niciunde, spre a le dărui o prezenţă diafană, o provocare, un îndemn înspre viitorul lor energic, dar cu o invitatie tacită, grațioasă înspre latura delicată a lumii în care-și vor găsi rostul, provocarea... O latură încă misterioasă pentru ele!!

Destinaţi spre a birui pe unde, adesea, nu prididesc nici cei mânaţi cu cerbicie înspre biruirea cu obstinaţie a unor încercări greu de trecut, aici monştrii în devenire trec prin ceva ce nu şi ar fi putut imagina: prezenţa  (neaşteptată…), mangaierea, privirea, atingerea, melancolia si, de ce nu, unda de tristeţe a nimfei nude, pornită din gândurile ei, nemărturisite. O ivire de unde/niciunde, posibilă/imposibilă, reală/ireală…

Fascinanta RENATA şi-a jucat rolul ce depindea de ea, de lipsa ei de prejudecăţi şi falsă pudoare, apoi s-a îmbrăcat şi a plecat!!

Rostul acestui proiect e o chemare înspre descifrarea mesajului lăsat de ea, în urma ei!!

Autoarea principală a proiectului e RENATA!!!

 

Orange Bay

 

Orange Bay

În căldura aprigă de început de mai din Hurghada și împrejurimile sale, dintr-un Egipt preponderent deșertic, în care predomină culorile anoste ale nisipului bătut de soare și vânt, desparțit în două de artera verde-albastră a Nilului (destul de poluat...) dătător de viață si roade, cuvântul “orange“ te duce cu gândul la o culoare mai vie, mai atrăgătoare, mai împinsă spre zona calda a spectrului luminii albe, o culoare care ți-ar sugera pete de vegetație pe un fundal verde.

Când auzi însă de Orange Bay și mai afli că e o insulă în Marea Roșie, o întindere de ape de un  verde-albăstrui-turcoaz și plină de felurite viețuitoare marine si recife de corali multicolore, ai percepția mentală a unei pete de o altă culoare, completând în mod fericit un nesfârșit univers cromatic.

Bărcile de agrement turistic te desprind de Hurghada și de zona continental-deșertică, îți îngăduie o baie cu scufundări și te duc, în ceea ce îți imaginai a fi o excepție de la regulă, o paleta de culori cu dominante portocalii, adică un paradis… “Orange“!

Ajuns acolo, o eventuală decepție poate fi evitată la gândul că, totusi, insula e parte a Egiptului si nu are cum să facă excepție de la regula “deșerticului“ predominant, la revelația prezenței unei mări atât de cromatice, odihnitoare ochiului și în care e greu să îți numeri pașii până când apa îti ajunge la genunchi dar, mai ales, la descoperirea unei plaje aparte, atipice cum nu ți-e dat să vezi oriunde!! Sau… poate… NICIUNDE!!

O plajă amenajată sub o structura de stâlpi din lemn și trestie asezată deasupra, de-o asemenea maniera ca dedesubt să nu fie nici prea umbră dar nici dogoare de soarele obsesiv, dătător de arsiță chinuitoare de care greu te poti feri într-un loc geografic ce înseamnă, totuși, DEȘERT, un iscusit eșafodaj ce lasă dedesubt o hașură de lumini și umbre echilibrate, sub care se găsesc niște obiecte ciudate pe post de paturi de plajă, suficiente pentru a primi o adevărată “viitură“ de turiști de pretutindeni atrași de inedit și pentru ocuparea/utilizarea cărora nu este percepută nicio taxă. Și chiar dacă plaja insulară poate fi găsită doar grație priceperii navigatorilor de pe micile ambarcațiuni ce vin și pleacă permanent, locul e suficient de mediatizat pentru a trezi interesul și a se face dorit și căutat de valurile de turiști de pretutindeni, afluiți în grupuri de du-te/vino imposibil de stăvilit. Oricum, totul e gândit în interesul promotorilor/administratorilor locului pentru a-l transforma într-o atracție turistică inedită și... MERGE!!

Plaja în discuție, aflată într-o zonă influențată covârșitor de islamul cu ale sale rigori, e inundată nu doar de apele Mării Roșii, dar și populată efemer de mulți doritori de inedit, dar și de suficiente exemplare feminine în floarea vârstei, venite de pretutindeni, purtând costume de baie (adesea acceptate de nevoie...) unele voit îngăduitoare, oferind ochilor (cât mai) mult sau ascunzând (cât mai) puțin, depinde de modul de-a percepe o realitate fermecătoare a acelora ce fac plajă desigur, dar nu ezită să-și mai și “clătească ochii“… selectiv! Și ce e frumos știm cu toții cui îi place…

“Priveliștea“ în discuție poate fi percepută diferit, funcție de zona geografico-culturalo-traditională de sorginte a fiecăruia. Pentru un european sau pentru alți musafiri-privitori, să le zicem… “nemusulmani“, priveliștea poate fi una obișnuită, mai ales pentru cei umblați și pe la plajele de nudiști, precum e subsemnatu’, chiar dacă îmi mai “umblau“ ochii de jur-împrejur (dovadă fiind unele imagini de mai jos…) . Îndrăznesc să cred că turiștii de pe plajă făceau parte, aproape în totalitate, din această categorie, localnicii fiind ocupați cu serviciile oferite lor, dintr-un background al serviciilor discret oferite. Și totuși cred că pentru un musulman sadea, ceea ce se oferă privirii pe această plajă și pe toate cele din Egiptul mai îngăduitor, poate fi cel puțin șocant și afirm că Egiptul este mai îngăduitor când ne gândim că așa ceva ar fi de neconceput în țări precum Arabia Saudită sau Iran și altele, iar în anomalia statală numită Afganistan, ajuns acolo, trebuie să faci dificilul efort de-a nici nu te gândi măcar!!

Nu am observat turiste, să le zicem… “islamice“, și asta după costumația sumară despre care vorbeam, eu având ochiul format, deoarece în Antalia, Turcia am văzut “costume de baie“ (să le numim așa…) pentru femeile mai pătrunse, vor-nu vor, de spiritul, tradițiile și rigorile locale, adevărate salopete care le înveleau complet trupurile adesea ghicit-ademenitoare, și terminate la cap cu GLUGĂ (sic!!), lăsând “la vederea“… altora “decât“ labele picioarelor, mâinile și chipurile atent fardate si cosmetizate și care, nu o dată, îți rasplătesc privirile mirate cu un zâmbet discret.

E greu să redau în detaliu atmosfera de pe plaja Orange Bay, modul în care lumea trăiește momentele de concediu, pentru unii strict drămăluite nu pare un loc pentru cei din zona high-life…), și bănuiesc că mulți vin de mai multe ori asumându-si călătoria pe mare, pentru a se bucura de ineditul și atracția locului. Bănuiesc asta deoarece nu am observant să existe vreun hotel pe insulă…

Nu am văzut foarte multe plaje la viața mea (doar câteva cât să îmi clădesc o vagă idee…) dar cea de pe Orange Bay mi s-a părut aparte prin non-conformismul ei, fără acea rigurozitate a chaise-long-urilor aliniate aproape militărește “la ața întinsă“ de pe plajele occidentale, și închiriate cu ziua. Ești scutit aici de stress-ul presunilor/intereselor comerciale atent urmărite și obsesiv promovate.  

Nici pe plaja de la Orange Bay, acele așa-zise paturi de plajă, nu sunt puse chiar de-a valma, dar parcă e evitată o ordine prea excesivă, adesea perturbată întru rigoare, oferind unele “abateri“ confortabile!! Nu știu ce m-a facut să mă simt în largul meu acolo și să transform experiența locului într-o amintire demnă de păstrat, dovadă că acum, după doi ani, aștern prezentele gânduri.

Pe plajele din Hurghada esti permanent asaltat de tot felul de inși care te bat la cap cu felurite oferte de orice, adesea devenind prea insistenți… prea agasanti… Pe Orange Bay nu am avut parte de așa ceva semn că ar putea fi considerat un refugiu de confort, relaxare și priveliști de neuitat într-un spațiu auster!!

Spiritul turistico-pragmatic al egiptenilor trece peste anumite cutume, tradiții precepte coranice și prejudecăți, știind să își pună în valoare valorile culturale și turistice, de care beneficiază din plin.