miercuri, 30 martie 2011
sâmbătă, 19 martie 2011
Cvartet expozitzional...
Patru expoziţii personale
Am fost prezent la primele trei expoziţii din seria de patru. NU am fost in Rusia...
1. Biblioteca "Octavian Goga" Cluj Napoca
Organizator: Asociaţia ART IMAGE, Cluj Napoca
Colecţia prezentată: "Lumea lui Christo" (50 de imagini) este în premieră. Este o parafraza la demersul artistului american de origine bulgară Christo Vladimirov Javacheff, cunoscut sub numele de Christo şi reprezintă clădiri "împachetate" găsite pe parcursul peregrinărilor mele prin mai multe oraşe. Primul este Oradea, unde locuiesc, dar am găsit asemenea clădiri în Bucureşti, Budapesta, Praga, Iaşi, Jerusalim, Konya (Turcia), Roşia Montană, etc.
Vernisaj: 4 martie 2011
Pentru detalii, vezi: http://teodorpantea.blogspot.com/2011/03/aici-si-dincolo_05.html
2. Biblioteca "V. A. Urechia" Galaţi
Colecţia prezentata este una eterogenă, retrospectivă, unitară din punct de vedere compoziţional (compoziţie pătrată pe format dreptunghiular, vertical), cuprinzând imagini din diferite perioade şi/sau proiecte. Cuprinde 50 de fotografii.
Important de menţionat este faptul ca am dorit în mod deosebit această expoziţie, în acea prestigioasă bibliotecă, deoarece este locul în care am petrecut multe ore de studiu pe durata studenţiei mele din Galaţi (am absolvit acolo, în 1977, Facultatea de Industrie Alimentară).
Primirea mea în cadrul bibliotecii şi organizarea expoziţiei au fost de excepţie!! O placuta revedere şi aducere-aminte...
Vernisaj: 8 martie 2011
Pentru detalii, vezi: www.terapan.ro, Basic Exhibition
3. Biblioteca "Panait Istrati" Brăila
Colecţia prezentată: "Sic Transit..." (50 de imagini) din proiectul legat de locomotivele găsite în depourile de la Oradea (actualmente dezafectat în urma furiei distructive din România post-decembristă...), Dej, Sibiu, Petroşani. Am mai găsit asemenea preţioase relicve la Vatra Dornei şi la Muzeul Feroviar din Taşkent, Uzbekistan.
Vernisaj: 9 martie 2011
Pentru detalii, vezi: http://teodorpantea.blogspot.com/2011/01/sic-transit.html
Notă: aceste trei expoziţii au avut loc în biblioteci, locaţii pe care le consider deosebit de adecvate pentru un asemenea scop, fiind instituţii de cultură, deschise spre multi-culturalitate. Segmentul cultivat al populaţiei unui oraş, ce se îndreaptă spre biblioteci, nu va ignora o expoziţie ce i se oferă într-un asemenea spaţiu şi am convingerea că o astfel de expoziţie este văzută de mai multe persoane decât dacă ar fi organizată într-o galerie de artă.
4. Galeria "ARTEFACT", Penza, Rusia
Colecţia prezentată: "Alter Ego", cuprinzând 50 de imagini din seria manechinelor stradale sau din vitrine.
Expoziţia este rezultatul unei colaborări cu valorosul artist fotograf rus, Sergey Majorov, reprezentantul pentru Rusia a Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică, a cărui expoziţie va putea fi văzută, în curând, în cadrul Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Şincai" din Oradea.
Vernisaj: 11 martie 2011
Pentru detalii, vezi: http://teodorpantea.blogspot.com/2010/12/alter-ego-deriva-spre-concret-mai_27.html
Am fost prezent la primele trei expoziţii din seria de patru. NU am fost in Rusia...
1. Biblioteca "Octavian Goga" Cluj Napoca
Organizator: Asociaţia ART IMAGE, Cluj Napoca
Colecţia prezentată: "Lumea lui Christo" (50 de imagini) este în premieră. Este o parafraza la demersul artistului american de origine bulgară Christo Vladimirov Javacheff, cunoscut sub numele de Christo şi reprezintă clădiri "împachetate" găsite pe parcursul peregrinărilor mele prin mai multe oraşe. Primul este Oradea, unde locuiesc, dar am găsit asemenea clădiri în Bucureşti, Budapesta, Praga, Iaşi, Jerusalim, Konya (Turcia), Roşia Montană, etc.
Vernisaj: 4 martie 2011
Pentru detalii, vezi: http://teodorpantea.blogspot.com/2011/03/aici-si-dincolo_05.html
2. Biblioteca "V. A. Urechia" Galaţi
Colecţia prezentata este una eterogenă, retrospectivă, unitară din punct de vedere compoziţional (compoziţie pătrată pe format dreptunghiular, vertical), cuprinzând imagini din diferite perioade şi/sau proiecte. Cuprinde 50 de fotografii.
Important de menţionat este faptul ca am dorit în mod deosebit această expoziţie, în acea prestigioasă bibliotecă, deoarece este locul în care am petrecut multe ore de studiu pe durata studenţiei mele din Galaţi (am absolvit acolo, în 1977, Facultatea de Industrie Alimentară).
Primirea mea în cadrul bibliotecii şi organizarea expoziţiei au fost de excepţie!! O placuta revedere şi aducere-aminte...
Vernisaj: 8 martie 2011
Pentru detalii, vezi: www.terapan.ro, Basic Exhibition
3. Biblioteca "Panait Istrati" Brăila
Colecţia prezentată: "Sic Transit..." (50 de imagini) din proiectul legat de locomotivele găsite în depourile de la Oradea (actualmente dezafectat în urma furiei distructive din România post-decembristă...), Dej, Sibiu, Petroşani. Am mai găsit asemenea preţioase relicve la Vatra Dornei şi la Muzeul Feroviar din Taşkent, Uzbekistan.
Vernisaj: 9 martie 2011
Pentru detalii, vezi: http://teodorpantea.blogspot.com/2011/01/sic-transit.html
Notă: aceste trei expoziţii au avut loc în biblioteci, locaţii pe care le consider deosebit de adecvate pentru un asemenea scop, fiind instituţii de cultură, deschise spre multi-culturalitate. Segmentul cultivat al populaţiei unui oraş, ce se îndreaptă spre biblioteci, nu va ignora o expoziţie ce i se oferă într-un asemenea spaţiu şi am convingerea că o astfel de expoziţie este văzută de mai multe persoane decât dacă ar fi organizată într-o galerie de artă.
4. Galeria "ARTEFACT", Penza, Rusia
Colecţia prezentată: "Alter Ego", cuprinzând 50 de imagini din seria manechinelor stradale sau din vitrine.
Expoziţia este rezultatul unei colaborări cu valorosul artist fotograf rus, Sergey Majorov, reprezentantul pentru Rusia a Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică, a cărui expoziţie va putea fi văzută, în curând, în cadrul Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Şincai" din Oradea.
Vernisaj: 11 martie 2011
Pentru detalii, vezi: http://teodorpantea.blogspot.com/2010/12/alter-ego-deriva-spre-concret-mai_27.html
sâmbătă, 5 martie 2011
"Aici" şi "dincolo"
Adesea, atunci când mi se cere să spun câte ceva despre mine, despre raportarea mea la fotografie sau, şi mai ambiguu şi/sau provocator, despre crezul meu în fotografie, rămân pe gânduri o vreme, surprins de cât de puţin mă cunosc. Şi nu pentru că nu aş putea răspunde oricând, câte ceva, la întrebări punctuale, diverse şi încrucişate despre ceea ce am făcut în cei aproape 40 de ani de când îmi pun mintea cu fotografia, dar poate acestea sunt momentele în care îmi dau seama că am abordat-o din felurite perspective şi nu pot decide, aşa dintr-odată, care a fost cea mai inspirată.
Am fost multa vreme un fotograf "de salon" fără a da noţiunii sensul peiorativ pe care l-am sesizat recent, în unele opinii. Şi asta, pentru că am crezut în această abordare şi m-am implicat trup şi suflet. Mi-am asumat, ani la rând, trecerea pe sub "furcile caudine" ale juriilor de pe toate continentele, dar necăutând neapărat să le fac pe plac, nici măcar cătând discret, cu coada ochiului şi spre ce fac alţii, pentru a afla cam ce şi cum ar trebui să fac, la rându-mi... Mai ales că arareori, când am făcut-o, mi-am pus mâinile în cap!! Simţeam că nu mă puteam conforma...
Le-am trimis fotografia MEA, cea în care am crezut, cea pe care am considerat că mă reprezintă, cea care reprezenta propunerea mea. S-au adunat saloanele, acceptările, premiile, dar mai puţine decât în cazul "conformiştilor"... Nu am considerat necesar sa mă smiorcăi din această cauză.
Alteori am "rezemat" eu "furcile" aşteptând ca alţii să treacă pe sub ele, judecându-i după cât reuşeau să-mi facă pe plac, prin ceea ce-mi supuneau atenţiei.
De-o vreme, acesta relaţie concurent-juriu (indiferent de care parte am fost...) m-a condus spre o oarecare stare de saturaţie, în urma multitudinilor de "şabloane" ce se instalaseră insidios, obositor şi obsedant, în criteriile şi stilul de apreciere ale juriilor.
Ceva îmi spunea că e un drum care, pentru mine, îşi delimita capătul, pe care îl vedeam tot mai aproape şi tot mai bine conturat. De mai multă vreme am început seria proiectelor, unde simt o alta inspiraţie, o altă libertate, o alta dezinvoltură, o modalitate de-a trimite înspre atenţia privitorului ceea ce EU vreau să fac, ceea ce consider EU că se cuvine să fac, la modul direct, nemijlocit, fără "intermedierea" şi "filtrul" juriilor.
Am început mai multe proiecte, care merg în paralel, devenind permanente provocări. Îmi jalonau modul de-a vedea realitatea care mă înconjoară, în care începeam să vad, mereu, paşii prin care îmi duceam firul călăuzitor al fiecărui proiect, mai departe. Drumurile mele mă aduc şi acum, mereu, în locuri în care găsesc surse noi de inspiraţie, într-un proces constructiv ce face ca nimic din ceea ce încep să nu se sfârşească vreodată. Proiectele mă atrag mereu, mă subjugă, mă provoacă...
Unul este această lume a lui Christo, o lume a clădirilor "împachetate". M-au atras din totdeauna aceste clădiri îmbrăcate în hainele reînnoirii, în "ambalajul" separaţiei temporare de lumea noastră. Am considerat acest "ambalaj" al clădirilor ca o graniţă dintre două lumi, în care se întâmplă două fenomene aproape antagonice: curgerea banalului/cototidianul şi renaşterea înspre viitor (chiar daca doar temporal, dar destul confuz...). Celor aflaţi de cele două părţi ale acestei "graniţe" li se dă o posibilitate limitată a percepţiei a ceea ce se întâmplă "dincolo". Se creează astfel un "aici" şi un "dincolo" ce se ignora adesea...
Cochetam adesea cu denumirea de "Clădiri-mirese" pentru această serie de imagini. Să o las ca şi subtitlu??!! Nu e oare noţiunea de "mireasă" prea sublimă pentru un proiect cu accente preponderent prozaice şi nu foarte optimiste??!! Voi mai reflecta pe măsură ce timpul se va scurge, inspiraţia se va diversifica, imaginile se vor aduna iar stările mele de spirit se vor schimba. Atunci poate, când voi simţi că mesajul întregului proiect va fi altul...
Până atunci, vă invit în LUMEA LUI CHRISTO!!!
Am fost multa vreme un fotograf "de salon" fără a da noţiunii sensul peiorativ pe care l-am sesizat recent, în unele opinii. Şi asta, pentru că am crezut în această abordare şi m-am implicat trup şi suflet. Mi-am asumat, ani la rând, trecerea pe sub "furcile caudine" ale juriilor de pe toate continentele, dar necăutând neapărat să le fac pe plac, nici măcar cătând discret, cu coada ochiului şi spre ce fac alţii, pentru a afla cam ce şi cum ar trebui să fac, la rându-mi... Mai ales că arareori, când am făcut-o, mi-am pus mâinile în cap!! Simţeam că nu mă puteam conforma...
Le-am trimis fotografia MEA, cea în care am crezut, cea pe care am considerat că mă reprezintă, cea care reprezenta propunerea mea. S-au adunat saloanele, acceptările, premiile, dar mai puţine decât în cazul "conformiştilor"... Nu am considerat necesar sa mă smiorcăi din această cauză.
Alteori am "rezemat" eu "furcile" aşteptând ca alţii să treacă pe sub ele, judecându-i după cât reuşeau să-mi facă pe plac, prin ceea ce-mi supuneau atenţiei.
De-o vreme, acesta relaţie concurent-juriu (indiferent de care parte am fost...) m-a condus spre o oarecare stare de saturaţie, în urma multitudinilor de "şabloane" ce se instalaseră insidios, obositor şi obsedant, în criteriile şi stilul de apreciere ale juriilor.
Ceva îmi spunea că e un drum care, pentru mine, îşi delimita capătul, pe care îl vedeam tot mai aproape şi tot mai bine conturat. De mai multă vreme am început seria proiectelor, unde simt o alta inspiraţie, o altă libertate, o alta dezinvoltură, o modalitate de-a trimite înspre atenţia privitorului ceea ce EU vreau să fac, ceea ce consider EU că se cuvine să fac, la modul direct, nemijlocit, fără "intermedierea" şi "filtrul" juriilor.
Am început mai multe proiecte, care merg în paralel, devenind permanente provocări. Îmi jalonau modul de-a vedea realitatea care mă înconjoară, în care începeam să vad, mereu, paşii prin care îmi duceam firul călăuzitor al fiecărui proiect, mai departe. Drumurile mele mă aduc şi acum, mereu, în locuri în care găsesc surse noi de inspiraţie, într-un proces constructiv ce face ca nimic din ceea ce încep să nu se sfârşească vreodată. Proiectele mă atrag mereu, mă subjugă, mă provoacă...
Unul este această lume a lui Christo, o lume a clădirilor "împachetate". M-au atras din totdeauna aceste clădiri îmbrăcate în hainele reînnoirii, în "ambalajul" separaţiei temporare de lumea noastră. Am considerat acest "ambalaj" al clădirilor ca o graniţă dintre două lumi, în care se întâmplă două fenomene aproape antagonice: curgerea banalului/cototidianul şi renaşterea înspre viitor (chiar daca doar temporal, dar destul confuz...). Celor aflaţi de cele două părţi ale acestei "graniţe" li se dă o posibilitate limitată a percepţiei a ceea ce se întâmplă "dincolo". Se creează astfel un "aici" şi un "dincolo" ce se ignora adesea...
Cochetam adesea cu denumirea de "Clădiri-mirese" pentru această serie de imagini. Să o las ca şi subtitlu??!! Nu e oare noţiunea de "mireasă" prea sublimă pentru un proiect cu accente preponderent prozaice şi nu foarte optimiste??!! Voi mai reflecta pe măsură ce timpul se va scurge, inspiraţia se va diversifica, imaginile se vor aduna iar stările mele de spirit se vor schimba. Atunci poate, când voi simţi că mesajul întregului proiect va fi altul...
Până atunci, vă invit în LUMEA LUI CHRISTO!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)