Hora pseudo-turismului

Ca să încerc o exprimare oarecum "dantescă", aș face o rostire cam așa: "Voi ce voiți a pleca în vilegiatură prin cele țări occidentale, lăsați în urma orice speranță față de idea de turism de plăcere, cultural, educativ, odihnitor, relaxat/relaxant, documentat, din care să rămâneți cu oarece plăcute amintiri prin tainițe de minte și străfunduri de suflet și memorie!!" Nuuu..., acele vremuri au (cam) trecut!! 
Veți găsi preponderent fața hidoasă a turismului, a turismului-business, turismului-caricatură, turismului-vânzoleală, stressant, obositor, un turism al prenotărilor și/sau al cozilor nesfârșite, un turism al nesiguranței și hazardului, un turism al tuturor celor ce și-l pot permite (din ce în ce mai mulți... Din fericire??!! Din nefericire??!!), în majoritate ignoranți și "pe dinafară", al căror unic gând este de-a bifa un nou obiectiv vizitat și imortalizat printr-o sumedenie de "selefie"-uri făcute cu telefonul "smart" (adesea mai "smart" chiar decât utilizatorul…)  înfipt în vergeaua telescopică, și prin a fotografia, cu sau fără rost, tot ce li se ivește în fața ochilor (fără a părea xenofob, trebuie să spun că  "mareea galbenă" ne inundă în mod tacit, insidios și inexorabil... M-am întrebat adesea cum că dacă locuitorii Laponiei se numesc " laponi ", ai Japoniei s-or fi numind, probabil… "japoni"??!! ), un turism al eforturilor și piedicilor adesea insurmontabile, un turism-fantomă a ceea ce a fost cândva!! Un turism prin care ai vrea să te simți bine, dar… e tot mai greu!!
Un turism al prețurilor de intrare, adesea exagerate, un turism din care, de multe ori, afli ce nu ți-e îngăduit să vezi!! Un turism al suvenirurilor-kitch, al cerșetorilor (unii auto-exportați de pe meleagurile mele de baștină…), al prețurilor abuzive de pe la terasele limitrofe, cerute pentru tot ce-ai pofti, începând de la banalul flacon cu apă chioară de 500 ml. Un turism... și mă opresc acilea că cam îmi crește tensiunea!!
Am stat o oră ca să intru în Domul din Florența, unde am fost controlat ca un terorist (înțeleg că am o moacă ce nu prea inspira încredere!!). Și asta nu a fost "recordul"!! La Milano, la edificiul omolog, am pierdut întru așteptare la cozi (la "belete" și, apoi, la intrare) trei ore din viață!! A nu se înțelege că regret și că nu ar fi meritat. Idea e alta…

Poate că în asemenea moment ai răgazul nedorit să vezi mai bine, neavând altceva mai bun de facut decât de-a te muta de pe un picior pe altul, a face mărunt din buze și a te uita la ceas, "viermuiala" de lume pestriță forfotind, asemenea unei umane mișcări browniene, de colo-colo, de grupuri ce se țin, precum puii după cloșcă, de ghidul mergând semeț în față "cu steagul larg desfășurat", cu mers calculat astfel încât cei din urmă să nu aibă suficient timp decât pentru a-i asculta poveștile și a-i urmări fanionul, și cam nimic pentru a mai privi spre câte ceva prinprejur, pentru a fotografia, pentru o necesitate mare sau mică (adesea agresiv-necruțătoare…), pentru o cumpărătură, pentru alte-alea…

Prin locurile prin care e câte ceva demn de văzut, apar măscărici, oameni-statuie pictați în fel și chip, trepăduși și cioflingari feluriți, muzicieni cu talent discutabil, pierzători de vreme tolăniți pe oriunde nu ar trebui sau alții plimbându-se sorbind prin pai câte o licoare energizantă, inși ce încearcă a te amagi în cele mai neașteptate moduri, vânzători de suveniruri și alte fleacuri, făcute oriunde numai pe meleagurile unde ți se oferă, nu!!

Se intersectează, pe unde nu te aștepți, căile de sorginți ale suvenirurilor venind din India, Thailanda, China (mai ales...), Turcia, pe nou-încâlcit-ramificatele cărări ale ceea ce-a fost cândva "Drumul Mătăsii". Poate nu atât de prăfuite ca odinioară…

Când ai (ne)șansa (depinde cum o iei…) unui ghid cu fanionul în văzduh, acesta găsește mereu de cuviință să te pună-n gardă (mai pe rromiinește, "a-ți ține de șase"…) că e cazul să fii cu bă(le)gare de samă la portofele (fără aluzii vrâncene… Doamne ferește!!), pașapoarte, camere foto-video, mă rog, la acărce ar "face cu ochiul" unor noi generații de "turiști" contemporani.

Când vrei a te strecura prin acest univers pestriț, zgomotos și adesea grotesc, colorat de râsete sardonice (am auzit cândva, pierzând vremea pe ulițe oradene, sintagma inspirată de "râs de aurolac"), trebuie să fii atent permanent să nu treci printre cel ce fotografiază și zâmbăreața lui țintă, găsiți în cele mai nepotrivite locuri sau, mai pe înțelesurile orișicui, cam pe oriunde n-ar trebui să se afle. Cei mai " fermecători " sunt aceia care fac "chestia" asta în fața unei opera de artă renumită din vreo galerie, fără să le pese căci, prin asta, stingheresc pe mulți ce ar dori să contemple opera în tihnă și cunoștință de cauză. Mda, e ceva să rânjești în fața lui Mona Lisa, a Nașterii Venerei, a vreunei capodopere a lui Picasso, a unei fresce celebre dintr-un sit arheologic, a unei statui (eventual sub sânii lui Venus din Milo), etc. Nepoții vor ști de ce!!

Pe coridoarele Muzeului Vaticanului (atunci când am fost…) se crease o aglometație de vizitatori ce se mișca alene pe coridoarele pline de lucruri realmente demne (dar dificil…) de văzut, cu mișcarea unui imens miriapod leneș, plictisit și blazat, și căruia nu puteai să-I stingherești tărârea prin opriri, când și precum vrea mușchii tăi, la felurite exponate care te-ar interesa mai abitir. Acest privilegiu și-l arogau doar cei ce se voiau imortalizați în fața câte unei capodopere alese pe criterii adesea nici de ei știute, decât acela că… "dă bine".
Și totuși visez la o călătorie undeva unde să am răgazul necesar să simt și eu că mă relaxez, că mă odihnesc, să rămân cu ceea ce consider eu că merită, cu ce-o mai fi pre gustul meu îndoielnic… Fie-mi îngăduit să mai visez frumos!!!

Scrisoarea I

Domnilor Membri Asociați ai Asociației Artiștilor Fotografi din România:

-          Eugen Negrea

-          Balási Csaba

-          Nagy Lajos

Din informațiile mele, am aflat că exercitați presiuni abuzive asupra unor organizatori de saloane internaționale de fotografie din România, care au decis să mă co-opteze în juriul lor, pentru a fi exclus din aceste jurii, pe considerentul inventat cum că aș aduce “prejudicii de imagine AAFR” și că, din aceste motive (???), nu aș fi “agreat” de către domniile voastre, adică de conducerea AAFR!! Ba mai mult, condiționați acordarea patronajului AAFR (fapt ce le blocheaza acestora, implicit, posibilitatea de-a solicita patronajul FIAP) unor saloane, de neincluderea mea în juriile acestora!!!

Toate aceste demersuri ale domniilor voastre s-au derulat telefonic, fără a vă adresa ÎN SCRIS, organizatorilor, motivându-vă conform principiilor democratice și de transparență, deciziile care, în aceste condiții, devin ARBITRAR-ABUZIVE!!! Acționați în acest mod conștienți fiind că nici o prevedere a Regulamentului AAFR (pe care îl modificați, oricum, dupa bunul plac, în conformitate cu interesele domniilor vostre!!!) nu vă dă acest drept!!

Aș începe prin a vă solicita, în mod explicit, să dovediți cu argumente concrete și credibile, modurile în care eu am adus, prin orice modalitate, “prejudicii de imagine AAFR”, de la data de când domniile voastre, v-ați asumat, fără a fi votați în mod democratic, rolul de diriguitori ai AAFR!! Având in vedere acest fapt pe care NU ÎL PUTEȚI CONTESTA, domniile vostre nu ne sunteți șefi ci COLEGI!!! O calitate ce ar trebui să vă ONOREZE!!

Da, știu, totul pornește de la domnul Balási Csaba, cu care am avut (cel puțin așa am considerat…), o relație amical-colegială, până în momentul în care, fosta conducere a AAFR, a respins în mod abuziv, solicitatea mea de a-mi fi acordat titlul de HonAAFR, pe baza Regulamentului de la acea dată (modificat între timp, dar salvat de mine, în fișierele mele, în forma lui inițială). La solicitarea mea de a-mi fi MOTIVATĂ respingerea cererii mele cu prevederi din Regulamentul AAFR, domnul Balási Csaba îmi răspunde cu acest mesaj pe e-mail (datat 2/23/10), cu o vizibilă tentă neprietenoasă, contrară relațiilor mele de până atunci, cu domnia sa:

Stimate Domnule Profesor Pantea !

Titlul pe care spolicitaţi cu atâta perseverenţă, NU ESTE UN DREPT ŞI ESTE o FAVOARE.

Conform regulamentului AAFR decizia comitetului director este incontestabilă.

Părerea mea personală este că până în momentul de faţă nu aţi îndrăznit nici măcar să vă înscrieţi pe website-ul asociaţiei şi să ne prezentaţi un portofoliu,nu vorbind că din materialul pe care ne-aţi prezentat nu reiese că ce aporturi deosebite aţi adus asociaţiei noastre ( ca imagine, promovare etc.), pentru care aţi merita titlul solicitat. După mine comportarea Dvs. nu este altceva decât o ambiţie personală de a colecta titluri şi distinţii.

Cu stimă,

Csaba BALASI

p.s.

Domniile voastre. ar trebui să cunoască atâta etică, că dacă semnează o adresă cu titluri, atunci măcar din respect şi la destinatari să treacă titlurile pe care nu au câştigat la loz în plic.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Notă: Întrebare pentru domnul Balási Csaba, referitor la afirmația lui (prea) tranșantă: “Conform regulamentului AAFR decizia comitetului director este incontestabilă.” A fost decizia Comitetului director de la acea dată, fundamentată pe prevederi ale Regulamentului AAFR în forma sa inițială??!!

Oare, în ce măsura pot fi “incontestabile” deciziile unui Comitet director NEALES PRIN VOT DEMOCRATIC, luate în baza unui regulament nesupus aprobării membrilor AAFR??!! Întreb și eu, nu dau cu paru’!!

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

De la data primirii acestui mesaj, mi-am permis să consider încheiate relațiile mele de până atunci cu domnul Balási Csaba, dar fără a le transforma într-o relație conflictuală (cel puțin din partea mea…). De la acea dată, am avut ocazia să mă întâlnesc cu el doar o singură dată, în 2011, la Cluj-Napoca, cu ocazia înmânării distincției EFIAP/s. În tot acest interval de timp de până acum, nu m-am întâlnit cu domnia sa, nu l-am sunat la telefon (!!!), nu i-am trimis NICIUN MESAJ pe mail (!!!) ci  doar, cu ceva vreme în urmă, l-am contactat pentru informații referitoare la distincția MFIAP.

Referitor la “prejudicii de imagine AAFR”, de când sunteți domniile vostre la conducerea AAFR, adică din 2012, nu am luat decât de două ori poziție publică, critică, față de AAFR:

-          - când mi-a fost eliberat un certificate de patronaj pentru două expoziții ale mele, conținând flagrante greșeli de acord; iritarea produsă la acea dată în rândurile domniilor voastre (am un mail ce dovedește acest fapt), m-a determinat să nu mai solicit patronajul AAFR pentru alte expoziții ale mele (și nu au fost puține…)

-    

- când s-a pus la îndoială calitatea mea de MAAFR, tot cu ocazia co-optarii mele într-un juriu internațional, prilej cu care nu am făcut altceva decât să fac public Certificatul emis de… AAFR!!

Vă rog, dacă mai aveți dovezi concrete asupra ostilității mele față de AAFR (am fost acuzat că ÎNJUR AAFR!!!), să mi le prezentați!! Dovediți că (vreți să) jucați fair-play, la fel ca subsemnatul!!

Nedreptatea semnalată de mine, cu privire la refuzul distincției HonAAFR, cu încalcarea Regulamentului de la acea dată, a fost corectată la puțin timp după ce domnul Eugen Negrea a preluat președenția AAFR, în 2012, acordându-mi distincția HonAAFR, după cum se poate constata pe site-ul oficial AAFR (http://www.aafro.ro/lista-membri/membri-de-onoare/). Print screen-ul de mai sus e datat 16. 03. 2018.

Domnilor, îmi permit să vă întreb de ce un artist fotografi român, cadru didactic universitar la două facultăți, cu primul doctorat despre istoria fotografiei din România (cu o teză în care sunt cuprinse capitole documentate despre AAFR și despre fotoclubul harghitan al domnului Balási Csaba, el fiind personal mențional în teza de doctorat!!), acceptat în 530 de saloane internaționale (pe toate continentele) și în 102 saloane naționale de fotografie, autor al 112 expoziții personale în 18 țări, co-optat în 76 jurii internaționale în 14 țări,  câștigător a 303 premii și mențiuni internaționale, având un total de 67 de țări în care i-au fost expuse lucrarile, NU ESTE “AGREAT” DE DOMNIILE VOASTRE??!!

Cândva, AAFR avea o listă a artiștilor fotografi agreați pentru juriile naționale și internaționale!! Făceam parte, în mod firesc, din acea listă!! Acestă listă nu a mai fost actualizată din 2012 (http://www.aafro.ro/comisii/jurii-nationale-agreate-de-aafr/lista-artitilor-fotografi-agreai-de-aafr-pentru-juriile-naionale-i-internaionale-2012/).

În baza unei asemenea liste actualizate, poate că ați fi fost îndreptațiți să mă contestați ca membru într-un juriu internațional din România, dar numai în cazul în care, în virtutea unor principii democratice de transparență a deciziilor, ați fi făcut publice criteriile de selecție ale arbitrilor!! În caz contrar, acceptarea/respingerea cuiva într-un/dintr-un juriu internațional din România, devine subiect al bunului dvs. plac, adică… ARBITRARĂ!!! Sunt foarte curios cum veți motiva neincluderea mea într-o asemenea listă, în situația în care veți decide s-o întocmiți vreodată!!

Mă consider îndreptățit la un răspuns documentat, argumentat și în afara ORICĂROR RESENTIMENTE  DE ORDIN PERSONAL, la întrebările mele de mai sus!! Vă rog, în consecință, în calitate de membru AAFR din anul 1981, să îmi răspundeți!!

Referitor la co-optarea mea în diverse jurii internaționale din România, fie-mi permis să vă informez că aceasta nu s-a produs ca urmare a unei simple simpatii față de persoana mea ci, datorită atât prestigiului meu internațional, cât și a faptului că i-am ajutat pe organizatori în promovarea saloanelor lor (pot argumenta în acest sens, Răzvan Băleanu, Nelu Scripciuc, Mircea Anghel). Referitor la salonul de la Arad, se mai adaugă și faptul că sunt membru (declarat în 2016 “Fotograful Anului”) și Președinte onorific al Fotoclubului ProArad!!

Am ajutat și organizatorii altor saloane, chiar și dacă nu am făcut parte din juriile acestora, cum ar fi cele din Târgu Mureș (Both Gyula), Arad (Mircea Boran), Brăila (Tarquinius Vădeanu), Reșița (Flavian Săvescu), Oradea (Ovi. D. Pop, Adela Rusu). Am liste vaste cu fotografi din lume și relații cu fotocluburi/federații/asociații de pretutindeni. Am făcut asta pentru că eu vreau să îmi aduc o reală contribuție la dezvoltarea fotografiei românești!! Faceți și domniile voastre așa ceva??!! Sau… “băgați bețe în roate”??!!

Aș dori, la capătul acestei prime scrisori către dvs., să vă reconsiderați poziția față de mine și să nu-mi mai blocați accesul în juriile din România!! Respectați decizia/opțiunea organizatorilor care, prin eforturile lor, duc, peste hotare, prestigiul artei fotografice românești pe care pretindeți că o reprezentați/susțineți!!

Acestă primă scrisoare se vrea o tentativă, din partea mea, de rezolvare amiabilă a unei stări tensionate, de care nu mă fac vinovat!! Vă va fi trimisă și ca scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la care, conform legislației în vigoare, aveți obligația să răspundeți în 30 de zile. Consider că, pentru a câștiga timp, e mai bine să folosim metoda mai expeditivă online!! Decizia vă aparține!!!

În cazul în care demersul meu, început acum și în acest mod, nu va avea rezultatul pe care îl doresc, considerându-l FIRESC, mă voi considera îndreptățit să acționez în modalitățile și direcțiile pe care le voi considera oportune!!  Sper, totuși, ca totul să se oprească, în mod colegial, AICI!!! Ar fi în avantajul tuturor!!

Cu stimă (încă!!),

Lector univ. Dr. TEODOR RADU PANTEA
Teodor Radu Pantea EFIAP/silver, EH.ISF, PSA***(CPID), PSA**(PPD), PSA**(PJ), Hon.ICS, F.ICS, AICS, Hon.F.PAD, Hon.F.ICS, E.USPA, F.SWAN, Hon.F.SWAN, E.FMPA, Hon.IPS, Hon.FKSS, M.AAFR, Hon.TAMA, Hon.AAFR, Hon.API, UAPR, Hon.FPSBP, BPICS, GMICS, Hon.FPSG, Hon.SAP, Hon.FUPHK, M.E.UPHK, Hon.CR.UPHK, Hon.EPI, Hon.FIVAF, Hon.WPG, Hon.FWPG, M.SAP

Address: 410346 ORADEA ROMANIA
Bd. Dacia 24B, bl. D61, ap. 10
Mobile: 004 0731 314074
Tel.: 004 0359 401310 (Home)
Fax.: 004 0259 476818 (Office)
teodor.pantea@gmail.com
www.terapan.ro

www.teodorpantea.blogspot.com

Oradea, la 16. 03. 18