Apoi, Saşa (Alexandr Kharvat, important artist fotograf de prin partea locului, organizatorul acţiunii) ne-a purtat prin nişte peripluri pe meleaguri ucrainene ocazie cu care am văzut câte ceva. Merita!!
Programul deplasărilor (un workshop, de fapt...) prevedea în cea de-a doua zi un program crâncen: trezit la 4 dimineaţa, plecat din Rivne la 4,30 cu microbusul până la Antonovka, unde trebuia să ajungem la 7,00 când pleca trenuleţul pe şine cu ecartament îngust, o curiozitate de prin partea locului.
Porni trenul, dîgîdm, dîgîdm, avea trei vagoane destul de sordide, trase de o locomotivă echipată cu un motor de la faimoasele tancuri T34. Motor al dracului de puternic, dar nu tocmai rapid astfel ca am făcut peste trei ceasuri prin regiunea cu o atmosferă aparte numită Polesia.
Era o zonă în care satele, uitate de lume, erau conectate doar de acel tren, pitoresc în felul lui. Ni s-a spus ca vom ajunge într-un sat mai răsărit, unde vom asista (şi fotografia) la un început de an şcolar la şcoala locală (a, era să uit, era 1 septembrie, când se deschideau şcolile în Ucraina). Nu m-am arătat prea entuziasmat de această perspectivă, dar lăsam impresia finală până după eveniment.
Am participat la eveniment, am fost acceptaţi spre a fotografia (eram vreo 10...) şi localnicii, mai ale şcolérii se uitau la noi ca la nişte extratereştri. Nu mai văzuseră niciodată un asemenea "sobor" de fotografi la momentul căruia tocmai le erau protagonişti, dar îndrăznesc să afirm că nici părinţii şi nici prof-ii nu prea mai avuseseră parte de aşa ceva...
A fost interesant, pot spune acum, o experienţă inedită ale cărei rezultate le prezint mai jos.
Cred, cu regret, că nu voi mai lua parte la aşa ceva... Da' cine ştie???!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu