Tahrir, piața speranțelor deșarte

Valul așa-ziselor ”revoluții” din nordul Africii din anul 2011, a atins și Egiptul. Influențele nefaste europene sau de pe alte continente, afluite catre acele meleaguri vremelnic liniștite, au atras, în Piața Tahrir din Cairo, valuri de protestanți, unii mai indeciși ca alții întru opțiunea, niciodata bine conturată de pro- sau anti-Mubarak. Sub binecunoscutul ”efect de turmă” gloata isterizată urla după cum se dădea tonul din locuri bine stabilite, de către grupuri ”aleator” aflate prin preajmă... Piața era un vulcan în erupție!! Ei bine, căzu regimul Mubarak, cu ale sale plusuri și minusuri, spre satisfacția unora și oroarea altora, într-o proporție niciodata definită decât prin ponderea și intensitatea urletelor, altercațiilor, busculadelor... Efect de ”revoluție” dureros de asemănător celui de pe la noi, cu ceva ani în urmă... Am văzut, pentru prima dată, Piața Tahrir în martie 2012, dupa efectele primei ei ”erupții”. Un spațiu imens în zona centrală a megalopolisului Cairo unde, în afara unei marionete întruchipându-l pe Mubarak și spânzurată de un lampadar, nimic nu mai amintea de trecutele convulsii. Treceam cu taxiul tocmit cu ziua pe acolo și Sayed, șoferul meu, catadixea să-mi amintească în treacăt: ”Piața Tahrir”. Pentru mine avea, în acele momente, semnificația unui loc despre care auzisem câte ceva din mass-media autohtonă, cât se poate de partinică. Și cum eu am principiul: ”Nu crede ce ți se spune!!”, nu reținusem mare lucru... Nu înțelegeam tâlcurile acelui experiment al ”transplantului de democrație” într-un spațiu neprielnic prin așezare geografică, religie și tradiții... Alegerile ce au urmat au adus la putere regimul Morsi care, chiar și într-o țară tipic islamică, a fost considerat... prea islamic!! Piața Tahrir începe să se re-anime întru un val de revoltă anti-Morsi. Și asta într-o țară în care opțiunea pro-Morsi era agreată de o majoritate confortabilă, provenind mai ales din mediul tradiționalist, rural. Este momentul când am revăzut, în decembrie 2012 acest loc-simbol, din Cairo. Marioneta ”Mubarak-spanzurat”, străjuia încă piața, aninată de lampadar... Aș fi dorit să văd Piața Tahrir fierbând, clocotind, revendicând... Dar am găsit-o mocnind confuz. Îmi propusesem să o vizitez în diferite ore ale zilei, pentru a-i simți pulsul, zbaterea, dar am gasit-o în așteptarea a ceea ce urma să se întâmple, a ceea ce intuia că se va întâmpla. Dimineața și la orele prânzului, piața era liniștită, dar un al 6-lea simț mă făcea să-i simt tensiunea. Ceea ce vedeam la acele ore erau vanzătorii de diverse produse ce știau că se vor consuma de către cei ce urmau să se adune, dar se adunau doar pe înserat, în mici grupuri gălăgioase. Se vindeau și multe steaguri egiptene. Un pictor mi l-a pictat pe mână cerându-mi o liră egipteană. În rest forfotă, lume în trecere spre chemările cotidiene, lume care aștepta, în acea tipică zăbavă orientală, dând impresia că presimt ceva ce nu se întâmplă niciodată și că au tot timpul la dispoziție. O mare de corturi și împrejmuieli, ca și un univers de inscripții și slogane scrise când cu caractere arabe, când europene... Totul străjuit de Muzeul de Egiptologie, gazdă a unor incredibile comori, ca să nu amintesc decât tezaurul lui Tuthankamon Fotografiam acest spațiu și mă confruntam cu acceptul sau ostilitatea celor prezenți, având sentimentul contradictoriu al decepției față de ceea ce așteptam să găsesc și revelația a ceea ce mi se oferea. Eram obligat să ”gestionez” fotografic o realitate ce diferea de așteptările mele, dar care mă provoca prin real și inedit. Nu mi-a fost dat să fiu martor al noii ”erupții” a Pieței Tahrir. Urma să părasesc Cairo, un oraș care m-a surprins și fascinat, deopotriva!! Dar conducându-mă spre aeroport, bunul meu prieten Ayman Emara, un adept al curentului anti-Morsi, un islamic moderat, cerebral, îmi spunea, cu tristețe faptul că, în preziua plecării mele din Cairo, avusese loc o etapă a sistemului electoral egiptean pe care nu m-am straduit să-l înțeleg, și care îl confirmase pe Morsi... Mai spunea el cu tristețe ca dupa acest moment, se va interveni în forță pentru evacuarea peței. Nu aveau să se adeverească vorbele lui Ayman, Piața Tahrir a ”erupt” din nou... Morsi rasturnat și un Egipt confuz, în fierbere... Ce va urma??!! Cui prodest??