Pe coloana din drepata a monitorului meu, atunci cand ma uit la profilul meu pe Facebook, unde apar reclamele de care nu shtiu cum sa scap, mi-a aparut de cateva ori un anuntz prin care Ovidiu Lipan Tzandarica oferea prin tragere la sortzi 10 postere cu autograf, cu conditzia sa-i dai un LIKE pe profilul sau, profil care te "taie" de la alte modalitatzii de-ati exprima o parere.
Eu nu spun ca, pe principiul "in tzara orbilor chioru-i imparat", Tzanadrica nu ar ocupa o pozitzie de frunte in simulacrul de rock din atat de nesemnificativa (pe plan mondial...) Romanie. Poate aprecierea mea condescendenta era mai nuantzata daca Tzandarica nu l-ar copia la modul flagrant pe Goran Bregovic, prin muzica pe care o produce cu acea trupa numita "Trei prajini" sau cam asha ceva...
Sau daca trupa "Roshu & Negru care l-a consacrat, nu ar fi trait din piesele celor de la "Blood Sweat & Tears"
Da' pentru cei ce vor sa afle cam ce inseamna un baterist shi/sau un solo de baterie, le recomand:
Cream, Wheels Of Fire (1968), piesa TOAD, solo de baterie Ginger Baker;
Blue Oyster Cult, Live (1976), piesa BUCK'S BOOGIE, solo de baterie Albert Bouchard.
Sau, mai la indemana tuturor, pushtiul de vreo 20 de ani din Noua Zeelanda (ceva corcitura cu maori...), Dylan Elise.
Iata un solo de baterie de 10 minute sustzinut pe cand avea 16 ani.
http://www.youtube.com/watch?v=bHDjGtj18X0
Shi ar mai fi: fratzii Carmine & Vinny Apice, Cozy Powell, Bill Ward, Keith Moon, Jan Paice, Buddy Rich, Thomas Lang, John Bonham shi altzi asemena baietzi care shtiu carte!! Mai datzi o "pleoapa" pe http://www.drummerworld.com/ shi vetzi mai gasi...
Raman un rocker inrait!!
Nu i-am dat LIKE lui Tzandarica!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu