sâmbătă, 14 noiembrie 2020

Din ciclul: "De prin jurii adunate".

 

Impresii de la o jurizare     

Recent am avut onoarea de-a fi membru în juriul unui salon de artă fotografică cu participarea a peste 661 de autori, unde am avut de-a juriza  9465 fotografii, din 67 de țări de pe toate continentele. Dintotdeauna am considerat saloanele de artă fotografică o tribună a confruntării acerbe dar, totushi, dominată de fair play dintre artiștii fotografi de pretutindeni, care vin la înainare cu fotografiile lor cele mai bune și prin care doresc să-și dovedească talentul, pasiunea, inventivitatea, fantezia, originalitatea, dar și dorința unei confruntări corecte, loiale cu confrații lor întru pasiunea pentru ARTA FOTOGRAFICĂ!!
Am avut ocazia să constat că atracția pentru punctele acumulate prin acceptări și premii depășește unele limite firești și îi conduce pe mulți artiști fotografi spre proceduri prin care încearcă să obțină aceste puncte cu orice preț, de multe ori prin procedee, să le zicem eufemistic, discutabile!! Fenomenul este cu atât mai de neînțeles cu cât acceptarile și premiile sunt doar puncte pentru obținerea unor distincții pe care mulți artiști fotografi renumiți și consacrați le considera inutile și superflue. În plus, premiile sunt arareori însoțite de o răsplată materială demnă de luat în considerare.
Unul dintre procedee este forțarea numărului de acceptări/premii prin manevre prin care, adesea, artiștii fotografi mizează pe dificultățile cu care se confruntă juriile puse în fața aprecierii a mii de fotografii, împărțite pe mai multe secțiuni, situație în care le este greu sau chiar imposibil de-a filtra fotografii asemănătoare trimise la diferitele secțiuni ale aceluiași salon sau, adesea, aceleași fotografii sau unele foarte asemănătoare, trimise la edițiile anterioare ale aceluiași salon.
Despre acest fenomen am mai scris pe blog-ul meu: http://teodorpantea.blogspot.com/2016/11/tentatia-fentei.html
Din cele aflate recent, constat cu satisfacție faptul că federațiile consacrate ale artei fotografice, FIAP, PSA, etc. iau din ce în ce mai des atitudine împotriva acestei practici și emit felurite prevederi și tot mai mulți organizatori de saloane fac precizări în regulamentele lor, în sensul alinierii la aceste prevederi. Problema este că mulți participanți la saloane încearcă să le ocolească, mergând în continuare pe propriile principia, nu întotdeauna corecte!!
Recent, am citit instrucțiunile PSA legate de aprecierea fotografiilor la secțiunea Travel: ”Guide for Judges and Chairs of PSA-recognized Exhibitions with PhotoTravel Sections” și am avut satisfacția să descopăr foarte mule potriviri cu punctele mele de vedere și cu modul în care am punctat/depunctat multe fotografii, chiar și înaintea citirii acelor instrucțiuni. La data prezentelor gânduri, am în față trei viitoare jurizări, unde voi ”tăia în carne vie”.
Exemplele prezentate aici sunt rodul efortului meu de-a mă opune acestor tendințe discutabile și se bazează pe experiența mea vizuală și pe revizuirea repetată a câtorva mii de fotografii prezentate la acest salon!! Sunt convins că, la o cercetare mult mai amănunțită, aș mai fi găsit exemple dar cred că cele ce le voi prezenta vor fi suficiente și concludente pentru demersul meu!!
Desigur nu voi da nume, deoarce mi-am atras destule antipatii pentru mult mai puțin și nu doresc altele (și nu pentru că nu mi-aș putea proba/argumenta la modul irefutabil punctele de vedere și afirmațiile…)!!
Nu fac decât să prezint doar câteva exemple, cu convingerea existenței multora care mi-au scăpat!!

 1. Pompierii în acțiune

 Aceasta serie de patru imagini este prezentată la secțiunea Jurnalism și este clar pentru oricine că aparțin aceluiași autor. Eiii, daca nu merge imaginea nr. 1, poate merge 2, 3, 4, și STOP (!!) că (din fericire...) regulamentul limitează numarul lucrărilor/secțiune la (doar) patru!! Poate că autorul putea trece prin filtrul propriei selecții doar una dintre aceste imagini și să completeze numărul de imagini jurnalistice cu alte trei, dar de la alte evenimente!!





2.  Cerșetoarea și indiferenții

Nimeni nu poate nega impactul emoțional al unor asemenea imagini cu evidente conotații ”socio” ce le merg multora la suflet!! Autorul acestor două imagini realizate la un interval de câteva secunde, postează una dintre ele la secțiunea Alb-negru și una la Jurnalism. L-aș întreba pe autor dacă ar avea vreo satisfacție aflând că i-au fost acceptate ambele imagini dar, apoi, la aplicația pentru distincții internaținale s-a trezi că imaginile nu-i sunt luate în considerare pe motiv ca sunt prea asemănătoare!! Aceeași întrebare ar fi valabilă și pentru autorul de la pct. 1. Și nu numai...


3. Flăcăul tânar și... desaturat

Mult trebuie să-i fi placut autorului chipul acestui tânăr dacă a crezut de cuviință să-l desatureze și să-i ”tragă” un crop, pentru a-i face loc (cam forțat...) și la secțiunea Alb-negru!! Rezultatul constă în două portrete banale ce nu-și prea au locul într-un salon internațional!! Oare iluștrii mei colegi din juriu sunt de altă parere...
Pentru a-și dovedi, totuși, convingerea valorii de model a acestui băiat, autorul prezintă și alte imagini în care apare și în alte ipostaze, fără crop-uri și/sau desaturări.





4. Figuri ”decojite”

Nu neg originalitatea acestei idei dar cred că una dintre aceste imagini era suficientă. Autorul își încearcă norocul cu ambele. Nu știu cine este și poate ca are și alte imagini mai bune!! Îi urez succes!!!



5. Furculițele și marmora

Există conceptul simplității în fotografie numit și ”minimalist photography”, un gen fotografic infinit în posibilități și adesea întâlnit în limbajul fotografic. Cam asta încearcă să facă și autorul acestor imagini dar, dacă prima este o imagine inspirată, cea de-a doua, realizată prin rotirea furculițelor și prin desaturarea imaginii este motivată doar de dorința participării și la secțiunea Alb-negru!! Reușește doar să anuleze tocmai pata de culoare dată de reflexele chihlimbarii ale sferei și care constutie însăși esența imaginii!!
Autorul ne mai oferă variațiuni pe aceeași temă, poate chiar mai inspirate și mai demne de secțiunea Alb-negru.



 6. Dansatoare, balerine  și lumini

Nu pun la îndoială originalitatea ideii autorului și alcătuirea complexei scene cu ruine, dansatoare și lumini, unde putea realiza multe imagini deosebite și nu am motive să cred că nu le-a și realizat!! Problema e că la acest salon postează, în mod total neinspirat, trei imagini asemănătoare până la confuzie, care duc juriul la concluzia firească a apartenenței la același autor!!



7. Făcătorul indian de păpuși/statui rituale

Se pare că i-a placut în mod deosebit autorului acestei imagini de la secțiunea Color, dacă a crezut de cuviință s-o decupeze și s-o desatureze, mizând pe somnolența juriului, și s-o posteze și la secțiunea Alb-negru!! A avut ghinion...


8. Brutarul turc

Fotograful se află față în față cu acest brutar turc și îi face o serie de fotografii, cooperând cu acesta în a-i poza după pofta inimii!! Alege una pe care o procesează color și alta pe care o desaturează și o procesează în alb-negru!! Apoi decide pe care o trimite la secțiunea Color și care la secțiunea Jurnalism!! Rezultatul de vede.


9. Berliner Dom

Dacă autorul acestei fotografii este german, i se potrivește expresia: ”A sărit peste cal” (”Er sprang über das Pferd”), deoarece a considerat suficient să desatureze o imagine color pentru a o posta la secțiunea Alb-negru!! Ne râdea lumea fotografică dacă apăreau ca acceptate ambele aceste fotografii iar noi, membrii juriului eram de toată jena!! Am evitat la timp...


10. Horseshoe Bend

Am aflat, cu ocazia acestei jurizări, că locul acesta, pe care l-am văzut deja prezentat în fotografii pe care mi-a fost dat să le văd în foarte multe colecții jurizate cu ocazia diferitelor saloane, se numește Horseshoe Bend. Îmi amintesc că și la acest salon, locul a fost prezent și la alte secțiuni ba chiar și desaturat complet neinspirat, la secțiunea Alb-negru. Am motivele să cred că unele dintre variantele despre care vorbesc, sunt opera aceluiași autor care, ca mulți alții, nu înțelege că locul/subiectul a fost prea adesea fotografiat (și cam prea... asemănător...) și prezentat în saloane, pentru a mai oferi o abordare nouă și originală!!

E genul de fotografii pe care le voi depuncta drastic la viitoarele jurizari la care voi lua parte!!




11. Misterul de după perdea

Frumușica de după perdea se lasă fotografiată în mai multe ipostaze, într-o idee de eseu fotografic suficient de generoasă pentru a fi exploatată  în mod corespunzător. I se putea cere modelului o varietate mare de poziții, pentru a evita decizia neinspirată de-ai realiza doar o ușoară modificare a poziției capului, urmată de desaturarea imaginii pentru a fi postată la secțiunea Alb-negru!! Cam prea simplu și lipsit de inventivitate!!



12. Kalajun

Aflu și eu, în sfârșit, cum se numește acest loc prea adesea fotografiat la modul cel mai stereotip cu putință!! La salonul la care mă refer aici, apar mai multe imagini simlare cu pantele frumos unduite, cu verdele de felurite nuanțe, cu jocuri de lumini și cu mogâldețele ce intră, mai mult sau mai puțin discret, în peisaj!! Dar e prea mult și e un alt subiect ce NU ar mai trebui fotografiat!!

Daca, însă, imaginile color au un șarm (relativ...) dat de elementele enumerate mai sus, cum justifică unii autori ideea desaturării, prin care toate acestea sunt anihilate printr-o simpla apăsare pe buton??!! Doar prin simpla dorință de-a ”forța” participarea și la secțiunea Alb-negru??!!



13. Simetrii ale trupului

Nu pot să nu apreciez estetica acestor imagini, dar dacă privim imaginile 2 și 3, descoperim o prea frapantă asemănare mergând până aproape de identitate. Imaginea 1 e o variantă a celorlalte două iar imaginile 4 și 5 duc firesc cu gândul la același autor!! Oare nu e prea mult pentru un singur salon de artă fotografică??





14. Lao Chai

Nu voi nega niciodată faptul ca peisajele din China, cu inconfundabilele lor dealuri terasate, au un farmec aparte și constituie un inepuizabil subiect pentr artiștii fotografi de pretutindeni!! Norocoșii care ajung acolo, au ocazia unică de-a pleca cu cardurile pline de-o recoltă imensa de imagini superbe!! Poate ca de acest incontestabil adevăr trebuia sa țină cont și autorul acestor imagini mult prea asemănătoare, înainte de-a le plasa la secțiunile Color, respectiv Jurnalism!!



15. Un picior în sus, unul în jos...

Această fotografie poate fi calificată drept una bună, cu toate că, de-a lungul experienței mele în fotografie, am văzut și alte abordări similare. Dacă-mi amintesc bine, cu ani în urmă, Clara Spitzer realizase ceva similar!!
Dar să rămânem la aceasta imagine!! Am inversat-o stânga-dreapta după care am desaturat-o!! De ce toate astea??!! Pentru simplul fapt că în catalogul ediției a 3-a a salonului ONYX din anul 2019 apare, ca din întâmplare, fotografia în ultima variantă de jos (procesată nițel pentru a fi mai contrastă...). Oare nu are dreptate FIAP sau PSA când vorbește de ”fotografii asemănătoare/similare” și le mai ”taie macaroana” unora dornici de ranguri și distincții ??!!



16. Plaja la jaluzele

Imaginile cu superbe trupuri nude ale unor fascinante femei, pe care se reflecta dungile de lumină și umbră ale unor jaluzele/storuri întredeschise, s-au realizat (mai mult sau mai puțin inspirat...) de-a lungul timpului și se vor mai realiza!! Nu o consider o temă ce riscă sa se epuizeze vreodată, având în vedere farmecul ei aparte, dat de frumusețea trupului fotografiat (farmecul veșnic al femeii nude!!), jocului de lumini și atmosfera de mister indusă discret!! Dar, mă întreb eu, nu era suficientă la acest salon, doar una dintre cele două imagini??!! Sau... nu aparțin aceluiași autor??!! Întreb...


17. Oculus NYC

Nu am fost la New York și sunt convins că nu voi ajunge vreodată (din păcate sau nu, asta e altă poveste!!). Am găsit (doar) aceste imagini realizate în același loc și postate la acest salon, dar am senzația că mi-au mai scăpat câteva Dacă cele trei imagini aparțin aceluiași autor, îl invit politicos să-și revizuiască ideile despre cum trebuiesc acumulate punctajele în arta fotografică, într-un joc corect al competiției cu artiștii fotografi din toată lumea!! Fiecare va avea de câștigat, dar mai ales, ARTA FOTOGRAFICĂ!!!



18. Voalat, dezvelit, repetat...

E frumoasă indianca și faptul că are unele rezerve în a se lăsa fotografiata complet goală devine lesne de înțeles sau poate că autorul a ales această abordare mai voalat-erotică și mai misterioasă. La salonul în discuție mai apar una sau două imagini cu aceeași fată și cu voalul ascunzător a ceea ce, poate, mulți ar vrea să vadă!! Le redau aici doar pe acestea!!



19. Stuttgart Library

Nu știu dacă fotografiile de la Biblioteca din Stuttgart prezentate în acest salon aparțin aceluiași autor (le-am văzut în multe alte saloane, în felurite alte variante/abordări...) dar indiferent de acest aspect, subiectul tinde să devină un leitmotiv de care saloanele se cam saturează iar juriile tind să se plictisească!!


20. La vâsle înainte

Deja au trecut niște ani de când mă îndeletnicesc (spre nemulțumirea multora...) cu jurizări ale saloanelor internaționale de artă fotografică (ce să fac dacă sunt invitat??!!) și am avut parte de multe asemenea imagini cu vâslași asudând în plin elan competițional!! Și taman când credeam că subiectul s-a cam perimat (vremea era!!), găsesc trimise la acest salon aceste imagini care, vaaaai, nu pot să cred că aparțin aceluiași autor!! Mda, mă mai pot înșela și eu!! Vorba aia, ”errare humanum est (ceea ce s-ar traduce prin ”omul, dintr-o eroare, a luat-o spre est”…).



Voi reveni cu un alt comentariu despre subiectele prea mult abordate și care ar cam trebui să aparțină trecutului, cum ar fi pescarii regizați, secene din deșert, peisaje toscane, curse de vite fugărite și multe altele.

 

duminică, 27 septembrie 2020

Abstract... în gândire...

 Abstract... în gândire...

O imagine/fotografie abstractă poate fi definită ca una care nu reprezintă nimic, nu exprimă nimic și nu transmite alt mesaj decât unul estetic. Imaginea place privitorului în măsura în care devine un obiect estetic și îi crează acestuia acel comfort visual rezultat din combinația de culori, forme mai mult sau mai puțin definite, texturi, structur, lumini, umbre, mister, mișcare… În măsura în care acestea induc în privirea, sufletul și subconștientul privitorului acea senzație de placere rezultată din contemplarea imaginii, acesta se detașeaza de efortul de-a deduce și/sau înțelege ce reprezintă imaginea, ce și unde a fost fotografiat, care e subiectul și ce i-a atras atenția fotografului.

Fotografia abstractă oferă posibilitatea de-a fotografia orice, mai ales în situația absenței unor subiecte spectaculoase, a unor întâmplări, evenimente sau idei de eseu profund elaborate și/sau pregătite. Fotografia abstractă ofera posibilitatea unui gest fotografic aparte, rezultat din mișcarea camerei în momentul declanșării, conferind imaginii un aspect pe cât de confuz, pe atât de estetic.

Fotografia abstractă e un modalitate de investigare a unui univers omniprezent și mereu disponibil, dar prezintă și pericolul/capcana ca fotograful să creadă că chiar orice și oricum poate fi fotografiat, sub masca confuziei aparente a imaginii rezultate!!

Nu am început să fac fotografie abstract din lipsa de alte subiecte sau idei, ci pentru că am descoperit-o într-un moment, cred eu, favorabil, printre multiplele tematici, stiluri și proiecte abordate/dezvoltate pe parcurs.

Câteva dintre primele astfel de imagini vi le prezint în acestă expoziție!! Aștept de la cei ce le vedeți, un eventual răspuns dacă am căzut sau nu în capcana prezentata mai sus!! Mă veți ajuta în a continua această nouă exprimare a mea. Sau, de ce nu, în a o abandona…

 Abstract photograph

An abstract image/photo can be defined as one that represents nothing, expresses nothing and does not convey a message other than an aesthetic one. The image is pleasing to the viewer in that it becomes an aesthetic object and induces to it that visual comfort resulting from the combination of colors, more or less defined shapes, textures, structure, lights, shadows, mystery, movement ... To the extent that they induce in the gaze, the soul and the subconscious of the viewer, that sensation of pleasure resulting from the contemplation of the image, it detaches itself from the effort to deduce and/or understand what the image represents, what and where it was photographed, what the subject was and what attracted the photographer's attention.

Abstract photography offers the possibility of photographing anything, especially in the absence of spectacular subjects, events or of deeply elaborated and/or prepared essay ideas. Abstract photography offers the possibility of a special photographic gesture, resulting from the movement of the camera at the time of shooting, giving the image an aspect that is both confusing and aesthetically.

Abstract photography is a way of investigating a ubiquitous and always available universe, but it also presents the danger/trap that the photographer may believe that anything and everything can be photographed, under the apparent confusion mask of the resulting image!!

I did not start taking abstract photography due to the lack of other topics or ideas, but because I discovered it at one point, I think, favorably, among the many themes, styles and projects approached/ developed during the time.

Some of the first such images I present to you in this exhibition!! I expect from those you watch them, a possible answer whether or not I fell into the trap presented above!! You will help me to continue this new expression of mine. Or, why not, to abandon it ...