Demisie AAFR

Demisie AAFR

În semn de PROTEST faţă de prezenţa în conducerea AAFR a numitului Balási Csaba, renunţ la calitatea de membru AAFR şi la distincţiile M.AAFR şi Hon.AAFR (pe care le voi păstra în semnatura mea electronică, la capătul listei de disticţii sub forma Ex-M.AAFR şi Ex-Hon.AAFR).

Ca membru AAFR din 1981, afirm că această entitate privată, ce îşi arogă încă numele de AAFR, NU reprezintă artiştii fotografi din România, cu atât mai puţin pe mine, personal, fiind departe de ceea ce a fost asociaţia la data înscrierii mele!! Pentru cei ce nu ştiu, AAF cum se numea atunci, era cea mai prestigioasă din tot Estul Europei, având o conducere pe măsură!!

Am adunat cu trudă, pasiune şi cheltuială punctajul pentru distincţia EFIAP/Gold dar, câtă vreme documentaţia pentru aceasta trebuie semnată/aprobată de Balási Csaba, pe care NU îl recunosc ca ofiţer de legătură FIAP pentru România, NU voi solicita această distincţie. Mă declar TOTAL ÎMPOTRIVA acestei proceduri FIAP!! Din aceleași motive nu voi solicita nici distincția MFIAP!!

Cunosc din surse sigure faptul că FIAP ştie că cei ce conduc AAFR NU sunt rezultatul votului democratic al membrilor, dar situaţia e tolerată din motive, să le spunem… pragmatice!! E un motiv în plus să părăsesc AAFR şi să am chiar şi unele rezerve faţă de FIAP.

Chiar dacă aș mai putea enumera și alte motive ale deciziei mele, mă limitez la cele de mai sus!!

TEODOR RADU PANTEA PhD

Doctor in istoria fotografiei

Cadru didactic asociat, Facultatea de Jurnalism, Universitatea din Oradea.
EFIAP/silver, EH.ISF, PSA***(CPID), PSA**(PPD), PSA**(PJ), Hon.ICS, F.ICS, AICS, Hon.F.PAD, Hon.F.ICS, E.USPA, F.SWAN, Hon.F.SWAN, E.FMPA, Hon.IPS, Hon.FKSS, Hon.TAMA, Hon.API, UAPR, Hon.FPSBP, BPICS, GMICS, Hon.FPSG, Hon.SAP, Hon.FUPHK, M.E.UPHK, Hon.CR.UPHK, Hon.EPI, Hon.FIVAF, Hon.WPG, Hon.FWPG, M.SAP, Hon.PESGSPC, GPA.PESGSPC, Hon.E.IUSF, Hon.FSPAS, FAPU, Hon.EICS/PSBP, Hon.MWPG, Hon.MICS, F.HKNPS, Hon.F.HKNPS, PPI.Honorary Advisor, Ex-M.AAFR, Ex-Hon.AAFR

As a sign of PROTEST to the presence in the AAFR leadership of the named Balási Csaba, I renounce the AAFR membership and the distinctions of M.AAFR and Hon.AAFR (which I will keep in my electronic signature, at the end of the list of distinctions in the form of Ex -M.AAFR and Ex-Hon.AAFR).

As a member of AAFR since 1981, I state that this private entity, which still boasts the name of AAFR, does NOT represent the photographers in Romania, much less me, personally, being far from what the association was at the time of my registration !! For those who don't know, AAF as it was called then was the most prestigious in all of Eastern Europe, with a serious leadership.

I have collected with effort and expense the score for the EFIAP / Gold distinction, but as long as the documentation for this must be signed by Balási Csaba, whom I do NOT recognize as a FIAP liaison officer for Romania, I will NOT request this distinction. I totally declare myself AGAINST this FIAP procedure!! For the same reasons, I will not apply for the MFIAP distinction either!!

I know from reliable sources that FIAP knows that those who lead AAFR are NOT the result of the democratic vote of the members but the situation is tolerated for reasons, let's call them… pragmatic !!
There is one more reason to leave AAFR and even have some reservations about FIAP.

Even if I could list other reasons for my decision, I limit myself to the above!!

TEODOR RADU PANTEA PhD

Doctor in photography history

Associate teacher in Faculty of Journalism, University of Oradea
EFIAP/silver, EH.ISF, PSA***(CPID), PSA**(PPD), PSA**(PJ), Hon.ICS, F.ICS, AICS, Hon.F.PAD, Hon.F.ICS, E.USPA, F.SWAN, Hon.F.SWAN, E.FMPA, Hon.IPS, Hon.FKSS, Hon.TAMA, Hon.API, UAPR, Hon.FPSBP, BPICS, GMICS, Hon.FPSG, Hon.SAP, Hon.FUPHK, M.E.UPHK, Hon.CR.UPHK, Hon.EPI, Hon.FIVAF, Hon.WPG, Hon.FWPG, M.SAP, Hon.PESGSPC, GPA.PESGSPC, Hon.E.IUSF, Hon.FSPAS, FAPU, Hon.EICS/PSBP, Hon.MWPG, Hon.MICS, F.HKNPS, Hon.F.HKNPS, PPI.Honorary Advisor, Ex-M.AAFR, Ex-Hon.AAFR

Ero-Soldier

Ero-Soldier

Se vorbește în mitologia greacă de așa-zisele amazoane, care ar fi fost femei dintr-o gintă de războinice, care nu admitea nici un bărbat printre ele (DEX). Pe parcursul anilor însă, îndeletnicirea de războinic s-a consacrat, de regulă, ca aparținând bărbaților, puțini putându-și imagina femeile îmbrăcate în armuri, învârtind în mâinile lor delicate felurite și înfiorătoare instrumente aducătoare de moarte (desigur, unele aveau “arme” de altă natură poate la fel de letale…!!).

Există, se pare, descoperiri arheologice care fac dovada existenței femeilor-gladiator, iar legendele nordice vorbesc despre războinicele walkirii. Femei-războinice, unele surprinzător de eficiente, se găsesc în culturi de tot felu’ și de pe toate continentele. Nu am știință despre existența unor daco-războinice știut fiind că nu e lucru pe astă lume care să nu plece de la daci sau să nu fi avut și ei parte de el, dar mai aveau și ei scăpările lor…

Ar mai fi exemple de dat, dar mă opresc, în final, doar la femeile războinice din Dahomey, un exemplu ieșit din comun de ferocitate și spirit de sacrificiu în a-și apăra teritoriile de invazia nenorociților de europeni (indiferent de nație…) aducători de jale, crime, furt, intrigi, sclavie, jaf și distrugeri de culturi, religii și civilizații!!

Ar fi frumos să ne imaginăm femeile integrate într-un fel de pseudo-armată sublimă, având asupra lor, în loc de arme, doar anumite dotări-simbol ce fac vagi dar inteligibile trimiteri spre sinistrele și austerele obiecte de recuzită militară, dar apelând preponderant la infailibila “armă” a farmecului și seducției feminine. O “armată” soft, o “ero-armată” delicată dar, mai ales, pacifist/pacificatoare, care să ne reamintească dictonul din cultura/subcultura/contracultura “hippie” (atât de vehement combătută pe la noi, prin fosta Românie din motive, mai mult sau mai puțin, lesne de înțeles…): “MAKE LOVE NOT WAR!!”.

Aparțin generației Woodstock, nefiind străin de influențele hippie ale căror aspecte pozitive m-am străduit să le înțeleg, în baza vagilor informații la care aveam acces la acea vreme. Mi-am imaginat un “Ero-Soldier” având asupra lui/ei doar acele dotări de protecție personală care duc cu gândul, tangențial, spre idea de armată dar și darurile de la natură, expuse selectiv și discret, cu trimiteri, la fel de… “tangențiale” spre sublima “armă” a fascinației feminine (înțeleasă la modul firesc… dezinteresat), cu chemări mai mult spre “LOVE” decât spre “WAR”!! O “armată” ce ne-ar ademeni înspre o plăcută “confruntare”…

Chiar dacă UTOPICĂ(!!!) o asemenea lume, dominată de “Ero-Soldiers” ar fi mai pașnică, mai atractivă, mai calmă, mai LUMINOASĂ. O asemenea lume rămâne doar în imaginația mea dar îndrăznesc o provocare, o fantezie, un vis ferice, prin aceste imagini.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Greek mythology mentions the so-called amazons, a race of warrior women who did not accept any men among them (Dictionary).  Nevertheless, along the years being a warrior became an assigned masculine occupation and  few people could imagine women dressed in armour, wiedling  various scary lethal weapons  in their delicate hands (although  some of them certainly possessed equally lethal ”weapons” of a different kind... !!)

Apparently, there is archaeological evidence to prove the existence of gladiator-women (the gladiatrices), while the Northern legends speak about the fighting Valkyries.  Of Dacian women warriors we  haven’t heard yet, although there is nothing in this world that hasn’t come from the Dacians, who took part in all possible events, but who had their flaws too as it seems ...

Examples are numerous, but I would like to mention only the warrior women of Dahomey, who offered an unusual example  of ferocity and spirit of sacrifice when defending their lands against the invasion of the infamous Europeans (irrespective of nation...) bringing along with them nothing but woe, murder, theft, scheming, slavery, robbery and destruction of cultures, religions, civilizations!

It would be nice to imagine women integrated in some kind of sublime pseudo-army, carrying instead of weapons only some symbolic  equipment , vaguely but intelligibly hinting at the gloomy and austere military props, but manily using their unfailing ”weapon” of female charm and seduction.  A soft ”army”, an ”ero-army”, delicate but especially  pacifying and disarming , to remind us of the famous slogan of the ”hippie” culture/subculture/counterculture (vehemently protested against in the Romania of old, for more or less understandable reasons...): ”MAKE LOVE, NOT WAR!”

I belong to the Woodstock generation, which means I was not cut off from some hippie influences, the positive aspects of which I tried to understand on the basis of the vague information we could get at the time. I imagined the  ”Ero-Soldiers” carrying with them just some personal protection equipment which should  tangentially suggest the idea of an army, but also display their natural gifts,  in a selective and discreet manner,  alluding in an equally ”tangential” way to the sublime ”weapon” of female fascination (perceived in a  detached  spirit … quite naturally), and calling for ”LOVE” rather than ”WAR”!! An ”army” that might call for an extremely pleasant ”confrontation”…

UTOPIAN as it might be, such a world, dominated by ”Ero-Soldiers”, would be more peaceful, attractive,  calm and LUMINOUS. Such a world has a place exclusively in my imagination, but I dare you to accept these images as a challenge, a fantasy and a happy dream.